Cu ochii țintă la Căpetenia și Desăvârșirea noastră. (Evrei 12, 2)

Lozinca biruinței unui creștin viu și luptător este apelul de la Evrei 12, 2: cu ochii țintă spre Cel ce este Căpătenia și Desăvârșirea credinței noastre, cu ochii țintă spre Iisus cel răstignit, cu ochii țintă spre Iisus Biruitorul.

Duhul Sfânt lucrează neîncetat să ne ridice privirea la Căpetenia luptei și desăvârșirii noastre, să nu ne privim pe noi, ci să-L privim pe Cel Răstignit pe crucea Golgotei pentru noi și mântuirea noastră. Dar, de altă parte, diavolul lucrează tocmai contra. El își bate mereu capul cum să ne întoarcă privirea de la ținta unde trebuie să privim.

Ioan Marini, Ziarul Ostașul Domnului, anul 1935, nr. 3-4, pag. 1

De ce a ales Dumnezeu pe Moise, un om pe atunci bătrân de 80 de ani, care îşi vedea liniştit undeva departe de grija oilor sale, fără să aibă, nici măcar bănuiala, nici dorinţa, nici îndrăzneala unei astfel de lucrări pe care avea s-o facă! Taină!

De ce l-a ales Dumnezeu pe Ghedeon, un tânăr neîncercat, care îşi vedea de treaba lui să bată grâul în teasc, spre a-l ascunde de vrăjmaşul cotropitor al ţării, pentru ca familia lui să aibă hrană (Judec. 6)? De ce l-a ales pe David, sau pe Ilie, sau pe Daniel, sau pe fiecare din profeţii Săi? La vârste atât de felurite. În împrejurări atât de felurite, dar totdeauna minunat. Totdeauna pe neaşteptate, totdeauna neschimbat. Taină!

Traian Dorz, Mărturisirea strălucita

Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul pentru că El pătrunde ca o sabie cu două tăişuri, despărţind până la profunzime ceea ce este lumină, de ceea ce este întuneric, şi ceea ce este viu, de ceea ce este mort (Evrei 4, 12-13).

Înţelepciunea lui Dumnezeu este Adevărul, pentru că Ea nu poate fi nici înşelată  (Ioan 2, 23-25), nici înşelătoare (Romani 3, 3; Isaia 54, 10).  Oricine vine la El nu va fi izgonit afară (Ioan 5, 24). Dar oricine nu crede în El, nu va vedea viaţa ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el (Ioan 3, 36).

Traian Dorz, Mărturisirea Strălucită

Noi întrebăm astăzi dacă este Fiul de aceeași putere și slavă ca și Tatăl și de aceeași ființă cu Dânsul. Totuși, noi practic nu întrebăm, ci prin harul lui Hristos am și aflat ceea ce căutăm și ținem aceasta tare, și voim acum a o dovedi și potrivnicilor. Dar eu mă rușinez când trebuie să vorbesc despre aceasta; căci, în adevăr, nu este oare de râs a voi să dovedești un lucru așa de clar? Nu este, oare, lucru nebunesc a întreba dacă este Fiul de aceeași ființă cu Tatăl? Căci noi trebuie numai să privim natura, spre a dovedi răspunsul. Atât cei născuți, cât și mamele care nasc, cu toții sunt de aceeași ființă, atât la oameni, cât și la dobitoace și la plante. Voiești tu, oare, numai la Dumnezeu a face o deosebire de la această lege obștească? Totuși, ca să nu se pară că egalitatea ființei Fiului cu a Tatălui voiesc a o dovedi numai din cele pământești, de aceea o vom întemeia acum și cu dovezi din Biblie.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la duminici și sărbători, editura Bunavestire