Credinţa are nevoie de ajutorul Sfântului Duh – Sf. Ioan Gură de Aur

Credinţa are nevoie de ajutorul Sfântului Duh şi de sălăşluirea Lui, încât să poată rămâne nezdruncinată. Şi ajutorul Sfântului Duh rămâne prin viaţa curată şi prin purtare înaltă. Deci dacă vrem să avem înrădăcinată credinţa, este nevoie să avem viaţă curată, care-L convinge pe Sfântul Duh să rămână şi să păstreze puterea credinţei. Pentru că nu este cu putinţă ca atunci când cineva are viaţă păcătoasă să nu se zdruncine şi în credință.

Ceea ce este hrana pentru trup, la fel este şi modul de viaţă pentru credinţă. Şi aşa cum firea trupului nostru nu poate să se păstreze fără hrană, la fel şi credinţa fără fapte bune nu poate să dăinuie. Pentru că în acest fel, „credinţa fără fapte moartă este” (Iacov 2, 26).

,,Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1). Omul nu nădăjduieşte neapărat în ceea ce vede. Dacă însă a nădăjduit, înseamnă că a şi crezut în lucrurile nădăjduite. Dacă a crezut însă în cele nădăjduite, şi aşa cum este ştiut, acestea nu se văd, n-a dobândit încă cele în care a crezut. De aceea zice: „Având Duhul credinţei”, adică aceeaşi credinţă avem şi noi, aceasta care există în Vechiul Testament. De aceea şi în alt loc, vorbind despre sfinţii acelei epoci, zice: „Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului” (Evrei 11, 37-38).

După aceea, învăţând că au răbdat strâmtorări, în timp ce răsplăţile nu le-au primit niciodată până acum, a adăugat: „Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să

primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători” (Evrei 11, 13). Şi spune-mi, cum au văzut făgăduinţele care nu erau de faţă? Prin ochii credinţei, care depăşesc cerurile şi privesc toate câte există acolo.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur, vol. 1