În evanghelia de la Marcu capitolul 11 versetele de la 12 la 14, este un loc care ar trebui ridicat ca o sabie de foc în fața tuturor tinerilor din toată lumea. Iată ce spune Evanghelia în acest loc:
A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Iisus a flămânzit. A zărit de departe un smochin care avea Frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva rod în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunză, căci nu era încă vremea smochinelor. (Marcu 11, 12-13) Și i-a zis: De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine. Și pe dată, smochinul s-a uscat. (Matei 21, 19)
Parcă un fior te prinde citind această întâmplare. Un pom era acel ce s-a uscat sub blestemul Domnului. Și totuși te înfiori. Cu cât însă mai mult trebuie să ne înfioare gândul, că smochinul cel blestemat este o icoană ce strigă pe noi pe toți. Voi trebuie să faceţi roduri vrednice de pocăinţă (Matei 3, 8), altcum tot pomul , tot omul care nu face poame, cade sub blestem, se usucă și în foc se aruncă. (Matei 7, 19)
Dar, smochinul cel blestemat, strigă în special, pe noi tinerii. Smochinul acela era și el un tânăr ca și noi. El avea numai frunză. El își îmbia numai frunza, zicându-și parcă: sunt încă tânăr… pentru roade mai am vreme… colo mai încolo… acum sunt în vremea frunzelor şi florilor. Dar Domnul Iisus s-a apropiat de el căutând rod într-însul. Nu s-a mulțumit numai cu frunza, ci a căutat și rod. Așa e și cu noi, dragi frățiori și surioare. Domnul Iisus, caută rod și în „smochinul” nostru cel tânăr, cu toate că noi, cum s-ar zice, nu suntem încă în vremea roadelor. Suntem numai în primăvara vieții, iar timpul roadelor e toamna. Dar smochinul de la Marcu 11, 13 ne arată, că tot pomul, tot omul trebuie să-și dea în orice vreme (Psalm 1) roadele Duhului de la Galateni 5, 22: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.
Scumpii mei frăţiori şi surioare, să dăm şi noi aceste roduri. Să ne gândim mereu că Domnul Iisus s-a apropiat flămând de smochinul din Evanghelie. El umblă și azi flămând după roadele vieții noastre. Domnul Iisus flămânzește și azi după roadele cele dulci ale vieții noastre. Să nu spui așadar, iubite tinere, că nu ți-a sosit încă vremea pentru roade, căci ca mâine poate sosi securea morții (Matei 3, 10). Ia seama tinere, căci tu totuşi rodeşti, în fiecare zi tu faci roadă bogată pentru diavolul. E praznicul Rusaliilor. E timpul când şi Domnul Duhul Sfânt se uită şi caută rod în smochinul vieţii noastre. Să nu fie ceea ce spuneam aici anul trecut: „numai frunze, stă Domnul trist… numai frunze, stă Duhul trist.”
Nu numai frunze să arătăm iubiții mei, ci și roade. Să facem roade, căci Iisus, Grădinarul cel bun, stă gata să ne sape smochinul de jur împrejur, iar Duhul Sfânt stă gata să-și reverse de sus, căldura și ploaia Lui.
Să cerem dragostea Grădinarului și darul Duhului Sfânt și roadă bogată vom face.
Ioan Marini, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1936, nr. 23, pag. 5
