Meditații

Osteneala și lenea (II) – Traian Dorz

Domnul Iisus ține neapărat să fie oriunde Singura Lumină El și Singurul Stăpân ascultat și iubit, numai El. Îndată ce Hristos nu mai poate fi singurul Luminător undeva, când inima, sau adunarea, sau lucrarea aceea mai caută și mai primește și o altă lumină, deosebită de cea a Lui, atunci Domnul Iisus Se retrage și pleacă de acolo. Dumnezeu nu poate să împartă și să stăpânească o inimă sau o casa cu un alt stăpân. El nu mai vrea să aibă nici un fel de legatură cu un alt stăpân, afară de El (II Cor 6, 14-16; Isaia 42, 8).

Când o inima vrea să rămână a lui Hristos, este ca o mireasa care ține să rămână sfântă, numai a preaiubitului ei pentru totdeauna. Ar fi o nelegiuire chiar și numai să gândească altfel.

Osteneala și lenea (I) – Traian Dorz

Osteneala și zbuciumul căutarii leacului sunt prețul prin care fiecare om se face vrednic de vindecarea sa. Cine caută leacul acolo unde se găsește și când se gaseste – și cine îl cauta până îl găsește, acela se vindeca sigur. Cine lenevește în păcat și nu-L caută pe Domnul Iisus piere în osânda veșnică. Cine renunță sau cine caută leacul unde nu se găsește și când nu se poate găsi sau nici nu se obosește să înceapă a-l căuta, acela piere în orbia lui, piere pe vecii vecilor.

Cu boala orbiei din naștere, trebuie să vină fiecare om neaparat pâna la Hristos.

Casa zidită pe stâncă – Popa Petru (Săucani)

”De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare.” (Matei 7,24-27).

Ce mare har este să asculți Cuvântul lui Dumnezeu! Înainte de a fi Cuvântul lui Dumnezeu, nu era soarele, nu era lumea. Când s-a auzit pentru prima dată: ”Să fie lumină!” – prin Cuvânt a fost! Înainte de a auzi noi Cuvântul lui Dumnezeu, inima noastră era pustie și întunecoasă. Dar prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, s-a făcut lumină în sufletele noastre.

Despre frică (II) – Ioan Marini

Leacul contra fricii: Credinţa. Cu grijile şi temerile noastre necinstim pe Dumnezeu. Rugăciunea puternică şi lucrarea cu râvnă sunt lucrări înţelepte. Frica nu foloseşte la nimic.

Frica este o robie amară care ţine în lanţurile ei chinuitoare mii şi milioane de suflete. Ea aduce mult rău oamenilor stăpâniţi de umbrele ei. Frica este o mare putere vrăjmaşă care te slăbeşte şi te împinge în greşeală şi nenorocire, din care ai putea scăpa foarte uşor, dacă nu ar fi frica, ci ai avea curaj şi îndrăzneală.

Frica este o mare nenorocire, căci îi răpeşte omului fericirea, puterea, bucuria şi credinţa. Cele mai mari dureri ale noastre vin din teama şi necredinţa noastră, nu din necazurile şi încercările noastre; căci dacă am avea mai multă credinţă şi mai puţină frică, încercările n-ar putea să ne înfricoşeze.

Ocrotirea lui Dumnezeu (III) – Traian Dorz

Câtă vreme un stăpânitor împlineşte scopul pentru care l-a ridicat Dumnezeu, îi este păstrată şi strălucirea lui. Îndată însă ce acesta se abate de la voia lui Dumnezeu, depăşindu-şi şi chemarea şi măsura, Dumnezeu îl leapădă, îl înlătură şi îl înlocuieşte cu altul, ca pe Saul, la timpul său şi pe atâţia alţii. De aceea trebuie să se teamă de Dumnezeu toţi împăraţii pământului. Şi să I se supună Lui. Să facă legi drepte şi să stăpânească cu dreptate peste supuşii lor, purtându-se cu blândeţe şi înţelepciune faţă de toţi, pentru a nu-L mânia pe Dumnezeu prin nedreptăţile lor faţă de cei neajutoraţi, prin asuprirea celor slabi, prin jefuirea celor neştiutori ori prigonirea celor credincioşi, Acestea sunt necinstire a Numelui lui Dumnezeu Cel Sfânt, nesocotire a Cuvântului Său, şi batjocorire a toiagului de cârmuire.

Ocrotirea lui Dumnezeu (II) – Traian Dorz

Nu există nici o stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Orice stăpânire care există undeva, într-un loc sau într-un timp, orice funcţiune de conducere este şi poate fi, numai prin voia sau îngăduinţa lui Dumnezeu. Fără această voie şi îngăduinţă nu poate fi nimic (Rom. 13, 1). De aceea noi supunându-ne stăpânirii rânduite sau îngăduite de Dumnezeu, ne supunem voii Lui.

Toate stăpânirile se ţin numai prin Hristos (Coloseni 1, 16; 2, 10).  Fără El nu se poate ţine nimic. Prin înţelepciunea Lui există şi se menţin stăpânitorii neamurilor. Prin ea pot lucra judecătorii popoarelor…  Prin voia Lui sfântă sunt înălţaţi sau prăbuşiţi toţi dregătorii şi toţi mai-marii noroadelor pământului (Prov. 8, 15-16).

Pentru un câștig material – Pr. Iosif Trifa

Hulele ce i se aduceau apostolului Pavel pentru că lucrează pentru un câștig material (II Corinteni 11).

Ce Carte binecuvântată este Biblia! Ea arată lămurit și toate hulele și batjocurile ce le vor avea de suferit cei ce se jertfesc pentru vestirea Evangheliei.

Deschideți, spre pildă, la II Corinteni capitolul 11 și veți afla cu ce fel de hule și minciuni a avut de lucru dumnezeiescul apostol. Din apărarea ce și-o face apostolul în acest capitol, se vede lămurit învinuirea că lucrează pentru un câștig material. Iar această învinuire i se aducea din partea unor “apostoli nespus de aleși”, cum îi numește, în ironie, apostolul Pavel (II Corinteni 11, 5).

Ai trecut tu… – Pr. Iosif Trifa

Ai trecut tu de la Romani capitolul 7 la Romani capitolul 8?

Ce carte minunată este Biblia! Eu de câte ori citesc în ea aflu ceva nou, aflu o comoară nouă. Ce lămurit ne arată Biblia, spre pildă, căile mântuirii! Când e vorba de calea mântuirii, oamenii au făcut fel de fel de cărări și poteci care se abat de la calea asta. Au căutat parcă anume să se abată de la calea mântuirii cea luminoasă pe care o arată Cuvântul lui Dumnezeu.

Citiți, spre pildă, capitolul 7 și 8 de la Romani. Citiți-le cu atenție și, mai ales, cu credință și rugăciune și veți afla acolo cheia de aur a mântuirii unui suflet. În capitolul 7 se vede omul cel lumesc, se văd sforțările unui om lumesc pentru a deveni om duhovnicesc. În capitolul 7 sunt durerile nașterii din nou a unui suflet.

Cuvânt la Anul Nou (I) – Sf. Ioan Gură de Aur

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Intrați în anul cel nou cu hotărâre contra păcatelor – Pr. Iosif Trifa

Am ajuns iarăși în pragul Anului Nou , când oamenii își doresc “an nou fericit”. Dar din această urare parcă lipsește Evanghelia, pentru că oamenii își poftesc mai ales bunuri trecătoare: spor la avere, la bani, la vite, la sănătate, etc. Iisus Mântuitorul însă a zis: “Fericiți cei curați la inimă”… Adică Mântuitorul a spus că fericirea stă acolo în lăuntrul omului, în inimă; și iarăși altă dată, a spus că toate relele ies din inima oamenilor (Marcu 7, 22). Așa e și azi. Fără o inimă curată și curățită de păcate, fericire adevărată nu este și nu poate fi.

Top