Meditații

Ostaşii Domnului în fața balaurului – Pr. Iosif Trifa

Cu prilejul călătoriei la Ierusalim, la Locurile Sfinte, am trecut şi pe lângă locul unde diavolul L-a ispitit pe Mântuitorul. E o ridicătură stâncoasă, de unde se deschide o largă privelişte spre câmpia Iordanului. Din acest Ioc I-a arătat satana Mântuitorului „toată mărirea acestei lumi”, zicându-I: „Toate acestea Ți le voi da Ție, dacă, căzând, Te vei închina mie” (Matei 4, 9). Mântuitorul a respins ispita diavolului, zicându-i: „Mergi înapoia Mea, satano!”.

Însoțirea Domnului – Pr. Iosif Trifa

Chipul de alături e luat din istoria israelitenilor, când mergeau prin pustie, spre Canaan. „Domnul mergea înaintea lor, zice Biblia, şi le arăta lor calea printr-un stâlp de nor luminos ziua, iar noaptea printr-un stâlp de foc, pentru ca să poată merge şi ziua, şi noaptea” (Exod 13, 21). Norul cel luminos stătea necurmat deasupra cortului sfânt”, unde se păstrau tablele legii, adică legământul lui Dumnezeu cu poporul Israel. Când se ridica norul de pe cort, atunci porneau la drum şi fiii lui Israel şi în locul unde sta norul, acolo tăbărau şi fiii lui Israel… Fiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului… Ei nu porneau până nu se ridica norul, căci fiii lui Israel ascultau de porunca Domnului” (Numeri 9, 15-23).

Făgăduințele lui Dumnezeu – Sf. Ioan Gură de Aur

Omul evlavios şi credincios trebuie să aibă o credinţă atât de statornică în făgăduinţele lui Dumnezeu, încât chiar dacă cele întâmplate par a fi potrivnice făgăduinţelor Lui, nici atunci să nu se tulbure, ci să nădăjduiască pentru sfârşitul lucrurilor. Deci, ia aminte! Credinciosul Avraam, ce făgăduinţă a primit şi ce-a fost nevoit să facă? Făgăduinţa a fost că prin Isaac va umple lumea de urmaşi. Porunca a fost însă să-l jertfească pe însuşi Isaac, prin care urma să se umple pământul de oameni! Deci l-a neliniştit această poruncă pe cel drept? Deloc!

Căderea și ridicarea (II) – Traian Dorz

Deși litera Cuvântului Sfânt este atât de luminoasă, deși sunetele limbii în care sunt spuse cuvintele Domnului sunt așa de clare și de frumoase pentru oricare dintre noi, totuși Glasul Domnului din Cuvântul Lui este așa de puțin cunoscut, așa de slab ascultat și așa de rar înțeles cum trebuie. De aceea sunt o sută și o mie de feluri în care este răstălmăcit.

Căderea și ridicarea (I) – Traian Dorz

În multe feluri poate fi căderea unui suflet. Dar ori de ce fel ar fi nenorocirea căderii unui suflet credincios sau a unei lucrări duhovnicesti, totdeauna ridicarea sa poate veni numai într-un singur fel și într-un singur loc și anume: de la puterea lui Dumnezeu și din puterea lacrimilor și a îndreptării sincere și smerite.

Focul din praznicele cele mari – Pr. Iosif Trifa

„Moise, Moise, descalţă încălţămintea picioarelor tale. ”

Chipul de mai sus ne arată o întâmplare din viaţa lui Moise. Păscând Moise oile socrului său Ietro, a văzut pe muntele Horeb un rug ce ardea întruna şi nu se mai mistuia. Şi a zis Moise: „Apropiindu-mă, voi vedea această vedenie mare”; dar atunci a auzit glasul şi porunca lui Dumnezeu din focul rugului: „Moise, Moise, dezleagă încălţămintea de la picioarele tale, căci locul pe care stai şi focul spre care te apropii sfânt este”… (Exodul 3).

Gomora şi Ninive – Pr. Iosif Trifa

Chipurile de aici ne arată două cetăți şi întâmplarea lor din Biblie. Chipul de deasupra ne arată cetățile Sodoma şi Gomora în clipa când îngerul stă de vorbă cu Avraam şi îi vesteşte pieirea cetăţii prin foc (Facere 18).

Chipul celălalt ne arată o altă cetate: Ninive. Domnul judecase şi această cetate spre pieire, pentru păcatele ei, şi-l trimisese pe Iona prorocul să-i vestească pieirea.

Arme și roade (II) – Traian Dorz

Dacă puterea lui Dumnezeu n-ar pune un hotar peste care tăria apei să nu treacă, sau puterea focului să nu se ridice, sau zguduirea cutremurelor să nu-l depașească, sau întinderea groazei să nu se lărgească și pustiirile morții să nu-l treacă, cine li s-ar mai împotrivi? Dar bunătatea lui Dumnezeu a pus acest hotar tocmai pentru a apăra viața, care în orice clipă ar putea fi nimicită fără apărarea Lui.

Arme și roade (I) – Traian Dorz

Armele Duhului Sfânt sunt și roadele Lui (Galateni 5, 22). Sunt și virtuțile sufletului credincios dar sunt și puterea lui. Sunt meritul străduințelor noastre, dar sunt și darul lui Dumnezeu.

Când noi ne străduim cu smerenie și sinceritate să aducem aceste roade, Domnul Duhul Sfânt face din ele armele noastre de apărare. Neprihănirea este și o armă de lovire, dar și de apărare (II Corinteni 6, 7). Râvna este un mijloc prin care sufletul capătă nu numai bucurie, dar și roade.

Vorbirea Apostolului Pavel în Areopagul Atenei – Pr. Iosif Trifa

Pe vremea când apostolii predicau Evanghelia Mântuitorului, Grecia, cu capitala ei Atena, era capitala culturală a lumii întregi. Cultura vremilor de atunci era aşa de înaintată, încât ea a rămas până în ziua de azi temelia ştiinţei şi filosofiei. Dar era aceasta o cultură fără Dumnezeu, o cultură ce nu ţinea seamă de dorinţele şi lipsurile sufletului şi de aceea oamenii de pe atunci, cu toată cultura, nu erau fericiţi. Lumea era plină de frământări sufleteşti şi filozofii căutau un reazem sufletesc. Prin ajutorul minţii lor, filozofii ajunseseră a înţelege că este şi trebuie să fie un altfel de Dumnezeu de cum erau idolii lor ciopliţi din piatră şi metal. În căutarea acestui Dumnezeu şi în cinstea lui, atenienii ridicaseră şi o biserică pe care scria „Necunoscutului Dumnezeu“.

Top