Meditații

Din lemne ce nu putrezesc – Pr. Iosif Trifa

În imaginea de mai sus se vede cum îi arată Dumnezeu lui Noe să-şi facă corabie de mântuire şi de scăpare din potop.

„Şi a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: «Umplutu-s-a pământul de nedreptate şi, iată, voi pierde pe oameni şi pământul. Iar tu fă-ţi corabie din lemne neputrezitoare, în patru muchii… Şi aşa vei face corabia: de trei sute de coţi va fi lungimea şi de cincizeci de coţi lăţimea şi de treizeci de coţi înălţimea; şi o fereastră să faci corăbiei…» Şi a făcut Noe toate câte i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu şi scăpă din potop… (Citiţi pe larg această istorie la Facere, cap. 6.)

Al Domnului este pământul! – Traian Dorz

Psalmul 24, versetul 1

Fiecare lucru aparţine celui ce l-a creat. Chiar dacă vreodată un străin s-ar face, prin înşelăciune sau prin silnicie, stăpân peste acel lucru, autoritatea şi dreptul celui ce l-a făcut, va fi sau va deveni totdeauna, mai presus de orice, asupra proprietăţii sale. Dumnezeu a conceput cerurile şi pământul cu tot ce cuprind ele şi Dumnezeu le-a creat.

Chiar dacă ar fi – Traian Dorz

Psalmul 23, versetul 4

Siguranţa fericită că te găseşti în grija şi în ocrotirea permanent prezentă a Păstorului Celui Mare, Iisus Hristos, te face să nu-ţi mai pese de nimic din ceea ce este mai presus de puterile tale. Chiar dacă aceasta priveşte direct viaţa ta. Sau moartea ta.

Izvorul păcii și împăcării – Preot Iosif Trifa

Tabloul de mai sus arată împăcarea fraţilor Isav şi Iacob din Biblie. Cunoaşteţi întâmplarea cum s-au mâniat aceşti doi fraţi pentru dreptul de moştenire pe care l-a stors Iacob prin înşelăciune. Din pricina asta s-a făcut o duşmănie de moarte între cei doi fraţi. Isav „căuta să-l omoare“ pe fratele său, care a fugit la Laban, unde s-a căsătorit.

S-a sculat poporul să joace – Preot Iosif Trifa

Ceea ce este reprezentat mai sus, cred că ştiţi cu toţii: este Moise când, coborându-se de pe muntele Sinai, a spart tablele legii, de mânie că poporul îşi făcuse idol-viţel de aur şi juca în jurul lui.

Cei culți și cei desculți – Traian Dorz

Poporul a fost format totdeauna din două părţi: una mai mică, alta mai mare. Partea cea mică a fost totdeauna a celor culţi. Iar partea cea mare a fost mereu a celor desculţi. Şi totdeauna partea cea mică a celor de deasupra este capul, – şi partea cea mare, care este dedesubt, sunt picioarele.

Colaboratorul și încrederea – Traian Dorz

În lucrarea adevărată a Evangheliei a fost totdeauna cea mai necesară colaborarea dintre cler şi mireni. O bună lucrare pentru mântuirea mulţimii, numai împreună o pot face atât unii, cât şi alţii. Misionarismul preoţesc fără misionarismul laic ajunge un materialism gol şi bigot. Misionarismul laic fără cel preoţesc decade în anarhie şi în haos.

Cuvântul lui Dumnezeu – Traian Dorz

Cuvântul omului, în sine, este cel mai mare dar ceresc dat pământului, este cel mai ales atribut dumnezeiesc dat omului, este cea mai mare binecuvântare dintre câte ni s-au dat în viaţa asta.

Dar Cuvântul lui Dumnezeu este izvorul necuprins din care se revarsă toate şuvoaiele vieţii divine în toată creaţiunea văzută şi nevăzută, de dinainte de Geneză şi până după Apocalips.

Întoarcerea lui Saul – Pr. Iosif Trifa

Chipul de mai sus arată cunoscuta întoarcere a lui Saul pe drumul Damascului, când din Saul s-a făcut Pavel şi din prigonitor al Evangheliei un apostol al lui Hristos. Iată cum istoriseşte Apostolul Pavel această întoarcere şi chemare la a sa apostolie:

Ziua Domnului… ziua sufletului… – Pr. Iosif Trifa

„Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurile Sale care a făcut (facerea lumii) şi S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale câte a făcut şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o pe ea“… (Facere 2, 1-3). Despre această zi i-a poruncit Dumnezeu lui Moise, zicându-i: „În şase zile veţi lucra, iar a şaptea zi este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel care va lucra în ziua odihnei va fi omorât“ (Ieşire 31, 15). „Ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău: să nu faci întru aceea nici un lucru, nici tu, nici feciorul tău, nici fata ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău“… (Ieşire 20, 10). Această poruncă a Domnului a pus-o şi Biserica în a patra poruncă bisericească: „Adă-ţi aminte de ziua duminicii şi o sfinţeşte pe ea“.

Pe multe din poruncile şi învăţăturile Domnului Dumnezeu le-a stricat vremea şi diavolul, dar parcă pe nici una n-a stricat-o aşa de mult ca pe aceasta. Duminicile şi sărbătorile, aşa cum se ţin astăzi, stau mai mult de jumătate în slujba diavolului decât în slujba măririi lui Dumnezeu. Biblia şi Biserica ne spun că ziua a şaptea – duminica – este ziua Domnului; dar diavolul sare astăzi şi răspunde că a lui e această zi. „A mea este ziua a şaptea – zice diavolul – pentru că în această zi aleargă oamenii să-şi isprăvească daraverele şi fac negustorii şi târguri de unde nu lipseşte fiica mea Înşelăciunea. În această zi se strâng oamenii să facă clevete, minciuni, fălii şi mai ales în această zi intră în casa şi biserica mea, în crâşmă, unde mă preamăresc cu sudălmi, beţii, jocuri şi destrăbălări. Ziua a şaptea e ziua mea – zice satana – pentru că în această zi îmi slujesc mie omenii mai mult ca oricând“…

Despre creştinii cei dintâi, Scripturile ne spun că ziua Domnului o „petreceau întru învăţătura apostolilor şi în rugăciuni, şi fapte bune“ (Fapte 2, 42). Dar satana a tot stricat mereu sărbătorile până am ajuns la cele de azi despre care zice Domnul prin Amos proorocul: „urăsc sărbătorile voastre“.

Ziua Domnului ar trebui să fie ziua de laudă şi mărire lui Dumnezeu, aşa cum arată chipul de mai sus. În această zi ar trebui să cânte cerul şi pământul (sau, mai bine zis, şi pământul cu cerul): „Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El soarele şi luna, stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El împăraţii pământului şi popoarele… că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit“… (Psalmul 148). Dar, în loc de această cântare de mărire lui Dumnezeu, duminica răsună crâşmele, jocurile, clăcile, balurile, ospeţele şi toate tămbălăurile şi păcatele. O, ce nărav urât şi păgân am apucat noi creştinii de azi, că toate desfătările cele lumeşti şi de suflet stricătoare le facem duminica, în ziua Domnului, în ziua sufletului.

Biblia ne spune că odinioară Antioh, împăratul păgân, l-a trimis pe căpitanul Apolonie să-i măcelărească pe locuitorii Ierusalimului. Şi sosind Apolonie cu oaste la Ierusalim, s-a făţărnicit a fi de pace şi a aşteptat sărbătoarea Sâmbetei, când tot poporul era la plimbare pe uliţe şi la petreceri. Atunci ieşi Apolonie fără veste cu ostaşii pe uliţă şi umplu de sânge şi ucidere uliţele Ierusalimului (II Macabei, cap. 5). Această istorie este cu mare înţeles şi pentru noi, creştinii de azi. Şi diavolul, ca Apolonie, aşteaptă cu vicleşug sărbătorile Domnului şi atunci se sloboade cu oastea lui asupra creştinilor şi face grozavă ucidere şi vărsare de sânge în sufletul lor. Crâşmele, uliţele, locurile de joc şi petreceri, în toată duminica şi sărbătoarea se stropesc cu sângele sufletesc al celor pe care Satana cu oastea lui i-a rănit şi omorât.

Cititorule! Cum prăznuieşti tu şi cu ce folos sufletesc prăznuieşti tu ziua Domnului, ziua sufletului?

Cerşetorul ce fură al şaptelea leu

Cine nu cinsteşte ziua Domnului e la fel cu un cerşetor care, mergând în calea sa de cerşire, întâlneşte un om milostiv ce are 7 lei în punga sa. Omul cel milostiv îi dă cerşetorului 6 lei şi îşi lasă numai unul, dar cerşetorul se face obraznic, sare la om şi îi fură şi leul al şaptelea.

Aşa şi Dumnezeu cel milostiv dă omului şase zile pentru grijile şi lucrurile sale, dar omul sare să fure şi ziua a şaptea, care este ziua Domnului.

Cel ce nu-şi închide oile noaptea

Ioan întrebă pe Domnul, zicând:
– Spune-mi despre sfânta duminică. Şi Domnul zise:
– Ascultă, Ioane drepte: duminica este Domnul şi Domnul este duminica. Cel ce cinsteşte duminica cinstit va fi de Domnul înaintea îngerilor şi a oamenilor. Dumnezeu binecuvântează casa şi lucrurile celui ce cu toţi ai săi cinsteşte duminica. Şi Ioan zise:
– Dacă un om posteşte şi se roagă în cele şase zile, dar nu cinsteşte sfânta duminică, ce va pătimi?
– Ascultă, Ioane drepte: dacă un om paşte oile sale toată ziua, dar noaptea nu le închide, ce i-a folosit? Aşa-i şi cu omul care se roagă şi posteşte, dar sfânta duminică nu o păzeşte. Şi tot cel ce zice că-L iubeşte pe Dumnezeu, şi nu păzeşte sfatul duminicii, mincinos este…
(Dintr-o carte veche)

Top