Meditații

Putem să jucăm? – Ioan Marini

Sfânta Scriptură, Sfinții Părinţi şi toate canoanele spun hotărât: Nu. Toate jocurile le-a făcut diavolul. „Să nu fiţi închinători la idoli ca unii din ei, după cum este scris”

Putem să jucăm? Poate un creştin să joace? Biblia spune hotărât: Nu. Jocul este o idolatrie. Iar voi să nu fiţi închinători la idoli… (I Corinteni 10, 7).

În școala Oastei lui Iisus cel Răstignit – Ioan Marini

„Căci n-am voit să ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe acela răstignit” (I Corinteni 2, 2). Acesta este programul şi „moşia” Oastei.

Mulţi ne întreabă mereu şi ne cer mereu lămuriri cu privire la Oastea Domnului; că ce trebuie să facă pentru a intra în Oaste şi dacă e bine să faci sau să nu faci ceea sau ceea şi alte multe lucruri.

Cu cel bun, Tu eşti bun, Doamne – Traian Dorz

Psalmul 18, versetul 25

Nu există nici o cale a Domnului care să nu fie bună sau să nu ducă la bine pe credinciosul care, cu o inimă bună şi smerită înaintea lui Dumnezeu, caută să trăiască în ascultarea voii Lui (I Corinteni 10, 13). Nu există nici un lucru în care dragostea lui Dumnezeu să nu ascundă vreo binecuvântare pentru fiul şi robul smerit al Cuvântului Său (Ieremia 29, 11-14).

De prin ziare – Arhim. Iuliu Scriban

Ce învăţăm satele

Lucruri bune nu iau sătenii de la oraşe, dar lucruri rele, din belşug. Se ispitesc şi ei să calce pe urmele boierilor şi, de fapt, calcă-n străchini. În loc de a-şi păstra bunele lor obiceiuri din vechime şi a nu lua de la oraşe decât ce au adeverit că e vrednic de urmat, apucă din viaţa oraşelor tocmai stricăciunile acestora. Astfel cine pomenea înainte-vreme de femei care să vrea să-şi lepede roada pântecelui până ce încă nu s-a născut?

Eu am strigat: «Slăvit să fie Domnul!» – Traian Dorz

Psalmul 18, versetul 3

De atunci de când fericitul psalmist a strigat slăvitul Nume al Domnului şi îndată a fost izbăvit de vrăjmaşii lui, — o, câte nenumărate mii de credincioşi ai Domnului au mai strigat, cu o astfel de credinţă, Numele Lui cel Tare, în primejdii şi îndată i-a izbăvit El. În toate veacurile şi în toate popoarele, o, cât de nenumărate mii au fost aceştia!…

Nunțile de la Oastea Domnului – Arhim. Iuliu Scriban

Părtaşii Oştii se feresc de băuturile spirtoase. Nu beau nici vin. Nu că ar fi oprit, dar dacă nu bei deloc, eşti mai ferit de ispite. Sfântul Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să bea puţin pentru slăbiciunea lui, deşi Domnul Hristos Se ducea la ospeţele în care vinul nu era alungat, deşi la însăşi Cina cea de Taină a avut vin, totuşi Sfântul Apostol Pavel mai spune: „Toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos; toate îmi sunt slobode, ci eu nu vreau să fiu biruit de ceva” (I Corinteni 6, 32).

Întristarea unui rabin – Arhim. Iuliu Scriban

Când zici rabin, zici, îndeobşte, o viaţa tainică, cu trăsături care nu ajung la cunoştinţa lumii, închisă în ea însăşi şi închisă faţă de pătrunderile din afară. Ar urma că o asemenea viaţă se deapănă din ea însăşi, îşi toarce dezvoltarea ei proprie şi nu se abate nici la dreapta, nici la stânga, prin prefacerile vieţii dimprejur. Ar urma că locuinţa rabinului este o cetăţuie care-şi ţine duhul ei şi nu se clinteşte nici cu o iotă din aşezarea pe care stă întemeiată.

Te iubesc din inimă, Doamne – Traian Dorz

Psalmul 18, versetul 1

O, ce dulci şi fericite sunt aceste cuvinte, izvorâte din marea recunoştinţă a sufletului care s-a bucurat de o strălucită izbăvire din partea lui Dumnezeu! Nu există o mai mare fericire pe pământ şi nici o mai adâncă dovadă a adevăratei încredinţări despre puterea şi iubirea Domnului nostru Iisus Hristos, Viul nostru Dumnezeu şi Mântuitor (Ioan 20, 28).

Oamenii lumii acesteia – Traian Dorz

Psalmul 17, versetul 14

Ce bun lucru este pentru orice om cumpătat când, prin felul muncii lui sau prin al firii sale, se poate ţinea cât mai departe de oamenii lumii acesteia. De mulţimea gălăgioasă şi stricată. De tovărăşiile desfrânate şi pierzătoare. De societatea zgomotoasă şi uşuratică. De anturajul vicios şi blestemat al oamenilor lumeşti. Al acelui fel de oameni care, în orice loc şi cu orice ocazie, se dedau la desfrânare, atât cu vorbele gurii, cât şi cu mişcările privirii, şi cu gesturile mădularelor, şi cu toate expresiile fiinţei lor. Al acelui soi de oameni care sunt plini de orice fel de prefăcătorie în orice stare a vieţii lor.

Pricina nevinovată și buzele neprefăcute – Traian Dorz

Psalmul 17, versetul 1

Acestea sunt cele două condiţii în care trebuie să ne înfăţişăm cu rugăciunile noastre spre Dumnezeu: să fie pricina noastră nevinovată şi buzele noastre neprefăcute. Acestea se cere să le avem fiecare din noi când venim în faţa Sfântului Altar cu darul nostru şi în faţa Sfântului Dumnezeu cu cererile noastre.

Top