Meditații

Fără Mine nu puteți nimic – Pr. Iosif Trifa

„Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul… Rămâneţi în Mine şi Eu in voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard“ (Ioan 15, 1-6).

O, ce taină adâncă este pusă în această evanghelie!

Un alt fel de Iubire – Ionatan Ille

Învăţătura adusă de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în Noul Legământ, a revoluţionat sistemul de gândire teologic, relaţiile interumane şi, în consecinţă, modul de raportare a omului faţă de Dumnezeu. Iisus Hristos a adus un concept absolut nou despre iubire. El a propovăduit şi a trăit acea iubire creştină altruistă care se manifestă deopotrivă față de prieteni şi faţă de vrăşmaşi. El însuşi a venit ca întrupare a acelei Iubiri.

Toată lucrarea Sa de mântuire se întemeiază pe această Iubire.

Poarta ce duce la viață – Pr. Iosif Trifa

“Că strâmtă este poarta ce duce la viață”. (Matei 7, 14)

De ce? Pentru ca tu să te faci mic şi smerit, altcum nu încapi prin ea.

Evanghelia ne vesteşte că poarta care duce la viaţa cea veşnică este foarte îngustă. Ni s-ar părea de mirare acest lucru.

Scripturile mărturisesc – Pr. Iosif Trifa

“Cercetați Scripturile, căci acelea mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5, 39)

Noi, cei de la Oastea Domnului, recomandăm mult şi de mult Biblia. De ani de zile îndemnăm poporul să citească Biblia. De ani de zile spunem ce carte scumpă şi sfântă este Biblia.

Casa de pe Stâncă – Pr. Iosif Trifa

Pe omul care aude şi trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul l-a asemănat cu casa clădită pe stâncă. „Şi au venit ploile, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, căci era zidită pe stâncă”. S-a prăbuşit însă casa care era clădită pe nisip, adică cel care aude, dar nu trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 7, 24-27).

Căile bune și căile rele (II) – Traian Dorz

În înțeles duhovnicesc, Sionul este starea cea înaltă și sfântă în care locuiește și stăpânește cu mare bucurie și binecuvântare totdeauna Dumnezeu. Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot atinge în trăire numai sufletele care, stăruind printr-o necurmată luptă de rugăciune și de înfrânare, de osteneli și de jertfe, ajung în o așa părtășie de ascultare cu Hristos, încât inima lor devine o sfântă și plăcută locuință pentru El, un Sion ceresc. O, ce înaltă și dumnezeiască stare este aceasta!

Căile bune și căile rele (I) – Traian Dorz

Tot așa se învață și căile păcatului, ca și căile Domnului. Sunt atâția învățători pentru oricare din aceste căi! Mai ales pentru căile rele, sunt prea destui învățători răi: duhurile, oamenii, cărțile rele. Până când omul nu știe să-i caute, avem datoria să-l ajutăm. După ce știe să-i caute, are datoria să se ajute singur.

Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul de bine, el fiind cu totul neînvățat, răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Domnului o au părinții, îngrijitorii, educatorii lui.

Teamă și pocăință (II) -Traian Dorz

Cea mai mare nenorocire din lumea aceasta este starea de trăire în păcat, adică în neascultare de Dumnezeu, în vrăjmășie cu Cuvântul Său Sfânt și cu Duhul Său. Dar cea mai fericită eliberare este când un întreg popor se ridică din păcat.

Cea mai mare lipsă a oricărui suflet este lipsa lui Hristos, adică lipsa darului și a harului Său și lipsa Duhului Său (Romani 8, 9), adică lipsa vieții și a luminii, care este El (Ioan 8, 12).

Teamă și pocăință (I) -Traian Dorz

Dacă nu te întorci la Dumnezeu și nu părăsești păcatul, ce vei face în clipa descoperirii și a judecății lui Hristos? Ce vei face în clipa întâlnirii cu Dumnezeu, și cu rușinea păcatelor făcute, și cu disprețuirea Cuvântului Său, ori cu batjocorirea Duhului Sfânt, și cu călcarea în picioare a Sfântului Său Sânge, și cu legământul tău? Ce vei face, ce vei face atunci cu toate câte sunt asupra conștiinței tale, împovarând-o (Evrei 10, 29)? Ce vei face cu ele?

Încrederea și biruința (II) – Traian Dorz

Adeseori nu poți vedea bunăvoința lui Dumnezeu față de alții, fiindcă nu le cunoști cele ascunse ale lor. Dar față de tine o poti vedea totdeauna, căci pe ale tale cele ascunse le știi. Și știi ce ai fi meritat pentru ele. Chiar și acel om peste care a venit mânia lui Dumnezeu, totuși chiar și el, cu destul de îndelungat timp înainte și după, vede și știe că Dumnezeu i-a fost binevoitor.

Top