Meditații

Fă binele din al tău – Traian Dorz

În timpul unui război, o ceată de ostași călări se oprise în fața unei casuțe și-i spuse bătrânului care locuia acolo:

– Vino să ne duci la un câmp cu orz, să tăiem pentru hrana cailor armatei.

Era noapte. Bătrânul s-a dus, au trecut pe lângă multe holde cu orz, dar nu s-a oprit la niciuna. Când au ajuns departe, lângă o holdă frumoasă, s-a oprit și a zis comandantului:

– Iată orzul! Tăiați de aici.

– Dar bine, i-a zis comandantul, am trecut pe lângă atâtea holde de orz mai apropiate, de ce nu ne-ai oprit acolo? De ce ne-ai adus tocmai până aici, așa departe?

– Acesta este orzul meu, a zis bătrânul cinstit. Celelalte nu erau ale mele…

Am cutreierat cetatea – Traian Dorz

Să nu uităm niciodată amintirile noastre, căci amintirile sunt un tezaur din care ne putem îmbogăți mereu. Amintirile noastre sunt paşii noştri grei spre Lumină. Sunt experienţele noastre dureroase către Adevăr… Sunt investiţiile noastre scumpe către Iubire… În fiecare avem un geamăt. În fiecare avem sudoare şi lacrimi. În fiecare, speranţe şi jertfe însângerate. Și la noi, toate acestea au avut un scop: aflarea lui Hristos. Și au avut o justificare: aflarea lui Hristos. Şi au avut o despăgubire: aflarea lui Hristos (Filip. 3, 7-11).

Numai datoria – Traian Dorz

Te lauzi cu Biserica ta, cu credinţa ta cea ortodoxă? Foarte bine. Şi eu mă laud cu ele: sunt averea noastră cea mai scumpă…
Dar ne vom pierde mântuirea și tu și eu dacă nu lucrăm veghetori cu această avere, având un cuget mereu curat şi treaz.
Eşti tatăl unei familii, eşti primarul unui sat, eşti învăţătorul unei şcoli,
eşti preotul şi păstorul unor suflete și a unei biserici? Atunci simte-ţi, dragul meu, toată datoria şi marea răspundere a conștiinței tale!
Lucrează în aşa fel încât să poţi da totdeauna o bună socoteală lui Dumnezeu și oamenilor.
Eu te întreb, dragul meu: de câte ori te-ai cutremurat tu în faţa acestei mari răspunderi?

Ca un crin în mijlocul spinilor – Traian Dorz

Pentru cine privește din afară, toate sunt la fel. Între fecioare nu vede nicio deosebire, între biserici la fel, între adunări așijderea. Nu este una, este cealaltă, nu se poate aici, el merge la alta. E asta între spini? Fie, el se duce la cea care nu-i. E asta prigonită? Fuge și se înghesuie la cea care este permisă. E asta alungată? O lasă și se alipește de cea care este plăcută acum. E asta săracă și nu-l poate plăti? E smerită și nu îl poate înălța? E străină, e fără relații și nu-i poate promite nimic? Atunci ce folos are el de ea? Și rând pe rând mireasa lui rămâne tot între spini, tot smerită, tot săracă, numai cu Hristos, mirele ei. El care știe că din dragoste pentru El, ea este așa printre celelalte. Și rămâne fericită după oricâte părăsiri numai cu Domnul ei.

Un om al rugăciunii – Traian Dorz

Dar în privința rugăciunii toți sunt la fel, căci rugăciunea este mijlocul prin care se primește Duhul Sfânt. Rugăciunea este mijlocul prin care se primește înțelepciunea. Prin ea se primește sănătatea și iertarea. Prin ea se primesc copiii binecuvântați. Prin rugăciune se primește și se oprește ploaia. Prin ea se sting flăcările focului. Prin rugăciune se înlătură mânia și urgia pedepsei. Prin rugăciune se pot face minuni. Prin rugăciune se pot învia morții. Prin rugăciune se poate căpăta orice.

Sărutările Gurii Lui – Traian Dorz

Leapădă ochii cei vechi și deschide-ți alți ochi, ochii cei noi pentru care ce vei vedea va fi totdeauna și totul sfânt. Leapădă urechile vechi și ascultă cu auzul cel nou, altfel nu vei putea desluși nimic. Leapădă-ți înțelegerea veche, o altă înțelegere să ai pentru cele ce ți se vor dezvălui, altfel totul ți se va părea nebunie (1 Corinteni 1, 23). Și cine nu înțelege așa, mai bine să nu înțeleagă nimic pentru că lucrurile Domnului sunt sfinte și cine se apropie de El trebuie să se apropie cu frică și cu evlavie.

Și Dumnezeu poate – Traian Dorz

Când Îl luăm noi pe Dumnezeu părtaș la toate lucrările noastre, atunci noi trebuie să avem o sfântă și cutremurătoare grijă ca mai întâi Lui să Îi facem parte și din rezultatul lucrărilor noastre. Ce mare lucru este să umblăm noi întru totul cinstiți față de Dumnezeu, să nu-L uităm niciodată, să nu Îl nedreptățim și să nu Îl înșelăm niciodată întru nimic pe Dumnezeu, cum făceau lucrătorii viei Sale, care la vremea roadelor nu numai că nu-I dădeau partea care se cuvenea Stăpânului, dar s-au făcut vinovați de păcatele cele mai mari chiar și împotriva trimișilor Lui la ei.

Dar noi nu ne-am folosit – Traian Dorz

Adevărata mulțumire este aceea pe care ți-o dă renunțarea la orice mulțumiri. Adevărata fericire o are numai acela care poate să renunțe la fericirea lui pentru fericirea altora. Căci nu ceea ce ți-ar părea și ți-ar putea da cineva din-afară te face mulțumit, ci ceea ce ai tu însuți în inima ta. Ci nu bogăția ce ți-ar da-o altul este cea care te poate face fericit, ci bogăția ta lăuntrică.

Nu te opri – Traian Dorz

Nu te opri din drumul aflării lui Hristos
nici dacă ți-ar da lumea tot ce-are mai frumos,
nici dacă te-amenință cu ce-are mai urât
– nu te opri niciunde, ci mergi mai hotărât!

Mergi voios cu Hristos
pân-la raiul luminos,
mergi supus cu Iisus
pân-la Slava Lui de Sus.

Împreună-lucrători cu Dumnezeu – Traian Dorz

Sfântul Cuvânt ne amintește aici că noi (deci toți cei chemați) suntem niște împreună-lucrători… Nu numai unul este chemat… Oricât de însemnat ar fi acela-unul, nu numai el este ales. Suntem mai mulți, suntem toți…

Deci vinovat este veșnic, în fața lui Dumnezeu și în fața fraților săi, acela care de unul singur vrea să lucreze, fără frați. Care își închipuie că el poate să facă în Lucrarea lui Dumnezeu tot ce vrea el, fără a ține seama de părerea celorlalți, de încredințările celorlalți, de ascultarea și unitatea celorlalți.

Top