Meditații

Rob conștiincios – Traian Dorz

Frate lucrător al lui Hristos, nici tu nu vei putea face voia lui Dumnezeu, nici lucra împreună cu El dacă nu te vei pătrunde până în fundul sufletului tău de aceste mari adevăruri.

E greu? – Desigur că nu-i ușor să fii cel mai dintâi la muncă și la datorie, dar cel din urmă la masă și la plată.
Desigur că nu-i ușor să fii cel care să meargă prin orice vânt și ploaie,
cel care să facă totdeauna partea cea mai grea din lucru,
cel care să dea totdeauna și să nu aștepte niciodată,
cel care nu poate pleca până lucrul nu-i gata,
cel care nu se poate culca până nu le-a așezat pe toate,
cel care nu se așează la masă până ce nu s-au săturat toți ceilalți,
cel care nu se poate așeza jos, până când mai stă cineva în picioare…
– Dar numai așa ești cum te vrea Hristos!

Paștile… erau aproape – Traian Dorz

Săptămânile de post așezate înaintea Paștilor, tocmai cu acest scop au fost rânduite,
ca, în tot timpul zilelor pregătirii, noi să avem treaz în mintea noastră gândul și în inima noastră duhul care să ne îndemne spre curățire, pentru ca în zilele Sărbătorii Paștilor să ne putem înfățișa în chip cât mai vrednic înaintea lui Dumnezeu.

Dar inima veghea – Traian Dorz

Şi totuşi cea mai nepătrunsă taină este inima omului. În ea a pus Dumnezeu puterea de viaţă şi de simţire. Cât inima trăieşte şi bate, pot fi zdrobite toate celelalte mădulare – omul trăieşte. Nu-i mort. Cât inima este puternică, ea ţine în viaţă tot trupul, oricât de slăbite şi neputincioase ar fi toate celelalte părţi ale lui. Dar când inima a slăbit, pot fi toate celelalte puternice şi sănătoase – în zadar.

Toți cei ce au păcătuit – Traian Dorz

O, ce cuvânt greu este acesta! Păcatul este fapta nelegiuită a celui care, știind Legea, a călcat Legea cu voia sa, atunci când putea să n-o calce. Știind să facă binele și putând să-l facă, a ales cu voia și cu știința lui să nu facă binele.

Chiar dacă n-a făcut în locul acestui bine un rău văzut, el totuși a săvârșit o călcare de lege, fiindcă nu este om care să n-aibă, atât înlăuntrul lui cât și în afara sa, o Lege a Binelui, o lege a omeniei, care îl obligă față de semenul lui și față de Dumnezeul său. Dacă ascultă, omul e bun. Dacă nu ascultă, e un om rău.

Rugăciunea izbăvitoare – Traian Dorz

Despre izbânzile rugăciunii au rămas nenumărate dovezi.

Un soldat credincios, în clipa când primi ordin să plece într-o misiune primejdioasă, pe front, spuse tovarășilor săi:

– Vă rog, numai o clipă, să ne rugăm lui Dumnezeu!
– Noi n-avem nevoie, ziseră ceilalți, roagă-te tu!

Credinciosul se duse puțin mai deoparte și căzu în genunchi. Dar chiar în clipa aceea trecu peste capul său un proiectil inamic care, căzând tocmai între tovarășii săi, îi ucise pe toți. Iată ce înseamnă „Rugați-vă oricând” (1 Tesaloniceni 5, 17).

Necazul aduce răbdare – Traian Dorz

Un frate mai nou, care începuse frumos și hotărât viața lui cea nouă cu Domnul, întâlni odată pe un alt frate mai bătrân și se opri să îl roage ceva:
– Ce-ai, frate, de ești atât de trist? îl întrebă cel bătrân.
– Sunt tare amărât frate, răspunse cel tânăr. Îndată ce am început viața mea cea nouă, cu Domnul, au început să vină necazurile asupra mea. Tot felul de ispite, tot felul de ocări, tot felul de învinuiri nedrepte. Iar eu nu pot să le rabd, nu pot să le port, mă răzbun, mă împotrivesc, mă apăr cu tot felul de vorbe aspre și grele. Nu știu cum să fac, frate, să pot avea răbdare, mai multă răbdare, mai îndelungă răbdare…

Ce frumoasa ești, Iubito – Traian Dorz

Numai dragostea vede totul frumos. Numai dragostea nu găseşte nici un cusur. Numai fiinţei preaiubite îi găseşti doar virtuţi şi nici un defect. Doar neprihănire şi nici o vină. Doar roade frumoase şi dulci şi nici una uscată şi amară.

Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti!… Asta arată că tot ce are în mijloc iubirea este frumos. Şi înainte şi după.

Iubirea adevărată îşi trimite razele ei spre sufletul nostru şi înainte de a răsări şi după ce a apus.

Fiinţa iubită, casa iubită, patria iubită, ne apar totdeauna frumoase, cele mai frumoase dintre toate. Şi când ne apropiem de ele, şi când ne depărtăm.

El a venit ca martor – Traian Dorz

Ioan Botezătorul n-a fost numai un propovăduitor al voii lui Dumnezeu, ci a fost un martor al Lui! Un martor al lui Dumnezeu înaintea oamenilor, adeverind drep­tatea şi bunătatea lui Dumnezeu.

În Ziua Judecăţii el va fi martorul lui Dumnezeu împotriva oamenilor care n-au primit această mărturie trimisă prin el. La fel au fost şi la fel vor fi sfinţii apostoli ai Martorului Celui Credincios şi Adevărat, adică ai lui Iisus Hristos Domnul nostru.

Şi la fel au fost şi la fel vor fi până la sfârşitul veacurilor, martori, toţi cei trimişi de Dumnezeu la oameni pentru a le mărturisi voia Lui, pentru a le aduce aminte de poruncile Sale, pentru a le întoarce inimile spre El.

Ei au primit solia cea grea a mărturiei lui Hristos, a mărtu­riei Luminii, a mărturiei că Iisus Hristos este Dumnezeu Adev­ărat, exteriorizat din Dumnezeu, nu creat, de o Fiinţă cu Tatăl, Unul şi Una cu El…

La început Cuvântul era – Traian Dorz

Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de începutul din cartea Genezei, ERA…
El era dinainte de Început, pentru că ERA fără Început.
Era cu Dumnezeu, fiindcă era Dumnezeu.

Înainte de tot ceea ce este spirit sau materie, adică înainte de ceruri şi de pământ.

Domnul nostru Iisus Hristos, Întrupat la plinirea vremii sub forma firii omeneşti pentru mântuirea creaturilor Sale, ERA…
Înainte de a fi Timpul, când era numai Veşnicia, EL ERA.

Căci Timpul, adică vremurile, a început odată cu creaţiunea văzută şi va sfârși odata cu ea.
El este dinainte de Timp şi va rămâne după el.
Prin Hristos au fost făcute şi Spiritul, şi Materia, şi Timpul. Şi toate acestea se ţin prin Hristos.

Fă binele din al tău – Traian Dorz

În timpul unui război, o ceată de ostași călări se oprise în fața unei casuțe și-i spuse bătrânului care locuia acolo:

– Vino să ne duci la un câmp cu orz, să tăiem pentru hrana cailor armatei.

Era noapte. Bătrânul s-a dus, au trecut pe lângă multe holde cu orz, dar nu s-a oprit la niciuna. Când au ajuns departe, lângă o holdă frumoasă, s-a oprit și a zis comandantului:

– Iată orzul! Tăiați de aici.

– Dar bine, i-a zis comandantul, am trecut pe lângă atâtea holde de orz mai apropiate, de ce nu ne-ai oprit acolo? De ce ne-ai adus tocmai până aici, așa departe?

– Acesta este orzul meu, a zis bătrânul cinstit. Celelalte nu erau ale mele…

Top