În Anul Centenar al Oastei Domnului (1923-2023), vă prezentăm Convertirea, o scenetă în versuri despre începuturile Oastei și impactul pe care această mișcare duhovnicească l-a avut în poporul român în perioada interbelică și nu numai.
Sceneta este interpretată de copiii adunării Oastei Domnului din Galați și a fost prezentată la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați pe 8 aprilie 2023.
Versurile scrise de Nuți Tiber pot fi găsite în revista Cuvânt pentru Suflet, publicația tinerilor din Oastea Domnului, Galați, nr. 107 (martie-aprilie 2023) și 108 (mai-iunie 2023).
„Ca un răspuns la datina cea păgânească de a petrece noaptea de Anul Nou în beţii, Oastea de la Sibiu a «aranjat» o mare «petrecere» duhovnicească în noaptea de Anul Nou…
Petrecerea a început în sala cea mare a Academiei Teologice, unde se ţin şi adunările Oastei. Sala este plină… Părintele Trifa rosteşte rugăciunea de deschidere şi arată rostul acestei «petreceri». Arată păgânătatea fioroasă ce se petrece în noaptea aceasta plină de beţii şi păcate. Arată obiceiul ce este aici, în Sibiu, ca la miezul nopţii toată lumea chefuitorilor să iasă în piaţa cea mare a oraşului cu strigăte de chef, de beţii şi de orgie de te ia o groază. Ca un răspuns la această păgânătate, noi ne-am strâns aici ca să petrecem noaptea Anului Nou în rugăciuni şi cântări de slavă lui Dumnezeu. Arată apoi ce însemnătate are timpul în lucrarea mântuirii noastre.
A treia zi era 30 decembrie 1947. Începuse să ningă puternic.
Eram acasă când omul puterii pământeşti, care era mai-mare peste satul nostru, mă chemă afară şi îmi porunci aspru:
– Mergi cu mine!
– Unde?
– Ai să vezi tu! Hai, gata!
Ce nebunie este a trăi o viață fără să te gândești la sfârșitul vieții!… Ah, ce nebunie este a tot amâna de pe un an pe altul, de pe o zi pe alta, grija mântuirii sufletești! – Pr. Iosif Trifa
În dimineaţa zilei de 28 decembrie, a patra zi de Crăciun 1956, eram la Bucureşti.
Am trecut pe la fratele Sergiu, căruia i-am arătat memoriul şi i-am făcut cunoscut totul. Apoi am telefonat şefului de la Ministerul de Interne, care a venit la ceasul din faţa Universităţii, unde i-am predat memoriul.
– Acum mergi la Patriarhie, mi-a zis el. Vei fi primit de patriarhul! După ce vei sta de vorbă cu el, îmi vei telefona din nou, ca să văd ce aţi aranjat.
Sunt și azi destui creștini care o viață întreagă trec dintr-un Crăciun într-altul fără nicio schimbare sufletească, pentru că lumina Nașterii n-a pătruns în peștera sufletului lor. – Pr. Iosif Trifa
Copilul Sfânt din peștera Vifleemului ne învață să ne iubim așa cum și El ne-a iubit, să ne smerim așa cum El S-a smerit, pentru ca să ne mântuim sufletul, căci El pentru aceasta a venit în lume. – Pr. Iosif Trifa
Era în seara de Crăciun 1952…
În casa noastră unde locuiam cu fratele Cornel şi sora Maria, eram adunaţi toţi ai casei, împreună cu încă vreo câţiva fraţi şi surori veniţi să petrecem noaptea asta sfântă împreună, în frumoasa atmosferă biblică. Să trăim toate evenimentele dureroase şi minunate petrecute atunci în Betleem.
Mântuitorul nu S-a născut numai în peștera din Vifleem, ci El trebuie să Se nască și în sufletul fiecărui creștin. – Pr. Iosif Trifa
În 22 decembrie eram în satul Posat cu cărţile şi foile Oastei. După ieşirea din biserică, noi, câţiva fraţi, ne-am tras deoparte cântând cântările Oastei. Oamenii care beau şi fumau că era hram s-au tras către noi şi ascultau, dar, venind primarul, ne-a oprit, spunând că stricăm datinile, iar dascălul, cu ţigara în gură, ne-a spus să plecăm imediat de acolo.
Am fost chemat la postul de jandarmi, învinuit că sunt sectar adventist. D-l şef mi-a dat un pumn, înjurând pe bunul Dumnezeu.
