Oastea Domnului

Cel ce se hrănește cu Pâinea Cuvântului Biblic va avea și cealaltă pâine

Spuneam în predica dinainte că nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci şi cu hrană duhovnicească. Dar va zice cineva: Foarte bine, e uşor a grăi că nu numai cu pâine va trăi omul, dar viaţa e tocmai contra; e tocmai o luptă aspră pentru pâine. Ba încă în punctul acesta, Evangheliei i se aduc chiar şi învinuiri. Socialismul, comunismul mustră Evanghelia că nu se ocupă destul cu pâinea, cu starea materială a omului.

Tabloul de mai sus ne arată întâmplarea cu Iona din Biblie. Dumnezeu îl trimisese la Ninive, dar el, „voind să fugă dinaintea lui Dumnezeu“, s-a suit într-o corabie şi a plecat în altă parte. Pe drum însă, s-a iscat furtună; şi aruncându-se sorţi despre cine ar fi păcătos, sorţii l-au arătat pe Iona, care a fost aruncat în mare.

“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4, 4)

Această asemănare ne-a lăsat-o Însuşi Mântuitorul, când diavolul I-a oferit pâinea în pustie, cu gând de ispită. Mântuitorul a respins această ispită prin cuvintele: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4).

Psalmul 29, versetul 1

Orice suflet care este undeva pe pământ în vreun loc un adevărat fiu al lui Dumnezeu Tatăl, acela va da slavă şi închinare Domnului nostru Iisus Hristos, Unicul Chip şi Unica Înfăţişare Văzută a Fiinţei Nevăzute de nimeni, a Slăvitului şi Fericitului Dumnezeu (Evrei 1, 3).

Autorul Sfintei Scripturi este Dumnezeu Însuşi. Dumnezeirea a scris această Carte prin insuflare, prin inspirație; Duhul Sfânt a inspirat pe scriitorii Bibliei, adică i-a însuflețit şi le-a dat în gând să scrie adevărul cel veşnic şi descoperirea lui Dumnezeu.

Pecetea apostoliei mele

Fiecare avem în lumea asta şi din lupta asta sfântă a vestirii Evangheliei o adunare scumpă, de care suntem mai legaţi decât oricare alta. Şi nişte suflete scumpe de care suntem legaţi mai mult decât oricare altele.