Cu sufletele înlăcrimate anunțăm plecarea în Veșnicie, astăzi, 18 Martie 2019, a mamei, soției și surorii ELISAVETA VÂTCĂ (sora Veta), din Timișoara…
A iubit Biserica lui Hristos, rugăciunea și Lucrarea Oastei Domnului, jertfind și jertfindu-se din dragoste de Domnul și de frați.
Casa i-a fost totdeauna deschisă… masa așternută… și locul de găzduire pregătit…
În ultimii ani, trupul i-a fost mistuit de durere, de neputință… Și de DOR… Inima însă i-a rămas statornic alipită de Prietenul Tainic, de Martorul Credincios – Singurul Care a mângâiat-o clipă de clipă…
Strigătul în rugăciune înseamnă o voință și o dorință puternică și stăruitoare pe care inima omului o înfățișează lui Dumnezeu. Este rugăciunea care luptă puternic să-L facă pe Dumnezeu să o accepte și să o împlinească întocmai și grabnic.
În focul unei mari iubiri, sau al unei mari disperări, sau al unei mari nebunii, sau al unei pofte stăpânitoare, sau al unei lăcomii puternice, inima omului, nemaiputând trăi fără o ființă sau fără un lucru, strigă, arde, cere!
Voința dârză și neobosită în urmărirea realizării tot mai rodnice și mai înalte a voii lui Dumnezeu, cu toate realizările tuturor acestor însușiri, nu sunt oare și acestea valurile și undele limpezi și dulci, șuvoaiele și revărsările fericite, tot mai proaspete ale puterii și mântuirii care se revarsă neîncetat, înviorând, alimentând și răcorind omenirea mereu și mereu numai din izvoarele lui Hristos!
Vine-o clipă când pătrunzi taina-n care te scufunzi
şi-adevărului ce-l crezi nu-i mai ceri apoi dovezi,
şi-n iubirea care-o dai, numai foc şi lacrimi ai;
– clipa asta-i un hotar între gheaţă şi-ntre jar.
„Să fie lumină!“ a zis Dumnezeu la facerea lumii. Această lumină n-a fost numai a soarelui, ci a fost şi lumina sufletului; a fost lumina care l-a luminat pe Adam, omul cel dintâi. Aceasta era o lumină curată şi desăvârşită. Întuneric nu se afla în ea. Dar din greşeală, din grădina Edenului, întunericul s-a amestecat cu lumina, binele cu răul şi pe urmă întunericul a biruit lumina. Întuneric mare s-a făcut iar peste tot pământul: un fioros întuneric sufletesc. Domnul Iisus a venit într-o lume plină de întuneric sufletesc.
Cine mai alege astăzi calea-ngustă, care suie,
căci pe calea Crucii grele nu-i mai place nimănuie;
căile cu cruci uşoare sunt mai largi şi mai umblate,
căci pe ele firea lumii poate merge cu de toate.
Nu-i a Domnului Lucrare îngrădită şi-ncuiată;
cui nu-i place calea-ngustă poate-alege calea lată.
Cui îi place-n altă parte poate orişicând să plece,
cine-şi vrea uşoară crucea n-are-o cale, are zece.
Adunarea anuală a Oastei Domnului din Suceava a avut loc în data de 2 martie 2019, începând cu ora 14, într-o NOUĂ LOCAȚIE: salonul de evenimente EDEN GARDEN, str. Mircea Șeptilici nr. 2b, municipiul Suceava.
Tema adunării din acest an a fost Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău! (Amos 4, 12b și 1 Tesaloniceni 2, 12).
Adunarea a fost transmisă în direct pe OasteaDomnului.info.
Citiţi Psalmul 22 şi capitolul 10 din Evanghelia de la Ioan şi veţi afla acolo o minunată icoană a mântuirii noastre sufleteşti şi a creştinului adevărat, pusă în asemănarea cu Păstorul cel bun şi oile turmei sale:
„Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihna. Îmi înviorează sufletul şi mă duce pe căi drepte“ (Psalmul 22). „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine… oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le chem şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţă veşnică şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea“ (Ioan 10).
Este cunoscută istoria căderii lui Adam şi Eva, când i-a înşelat şarpele diavol să guste din pomul cel oprit. Până şi copiii cei mici de şcoală cunosc această istorie. Vă rog să o citiţi cu luare aminte şi în Biblie, la cartea Facerii, capitolul 3. Însă puţini sunt aceia care cunosc înţelesul adânc ce este în istoria acestei căderi. Căci înţelesul acestei căderi nu e numai acela că Adam şi Eva au păcătuit şi Domnul Hristos a venit în lume să şteargă acest păcat strămoşesc. Această învăţătură pe care o cunoaştem din cărţile de religie e frumoasă şi e adevărată, numai că pentru mine şi pentru tine, cititorule, n-are nici o însemnătate până când noi trăim o viaţă cufundată în toate patimile, fărădelegile şi ticăloşiile.
Rugăciunea mamei este o putere atotputernică. Nici o rugăciune nu-i ascultată de Dumnezeu, mai grabnic şi mai deplin, decât rugăciunea mamei sfinte. Nimeni pe lumea aceasta nu are atâtea dovezi de izbăviri, de minuni, de rugăciuni împlinite, de împliniri minunate de către puterea lui Dumnezeu ca mama credincioasă. Toate mamele din lume ştiu aceasta. Toate mamele din lume au văzut aceasta. Căci numai mama nu se roagă pentru ea.
