Atunci când suntem împreună, fraţi şi surori, la un ceas de închinare şi de zidire sufletească, când suntem în adunarea frățească, este un prilej de mare bucurie. Cântările sunt mai înălţătoare, rugăciunea mai fierbinte, cuvântul mai cu putere. Se adeveresc cuvintele din Psalmul 133: “Iată ce plăcut şi dulce este să locuiască fraţii împreună!”
16 septembrie 2019
Câmpii de grâne coapte se leagănă cântând, Izvorului Luminii tăcută slavă dând; cu spicele-n lumină şi rădăcina-n noapte se leagănă-ntre ceruri câmpii de grâne coapte. Părinte al Odihnei, dă-mi trupului loc sfânt între strămoşii care m-aşteaptă sub pământ, iar sufletului parte de veşnica hodină între strămoşii care m-aşteaptă în Lumină.
11 septembrie 2019
La 3 decenii de la trecerea în Veșnicie a fratelui și poetului Traian Dorz, dorim să evocăm personalitatea marelui trimis al lui Dumnezeu printr-un poem cinematografic bazat pe versurile poeziei Ce-ndurerat mă duc (în lectura autorului) cuprinsă în volumul Cântările Veșniciei. Ce-ndurerat mă duc din locul acesta unde-am ars așa cu toată inima mea stoarsă de … Continuă să citești Ce-ndurerat mă duc – Traian Dorz
21 iunie 2019
Atunci când suntem împreună, fraţi şi surori, la un ceas de închinare şi de zidire sufletească, când suntem în adunarea frățească, este un prilej de mare bucurie. Cântările sunt mai înălţătoare, rugăciunea mai fierbinte, cuvântul mai cu putere. Se adeveresc cuvintele din Psalmul 133: “Iată ce plăcut şi dulce este să locuiască fraţii împreună!”
Taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti are două puncte principale. Punctul cel dintâi şi cel mai însemnat, şi cel mai înalt este Golgota, este Jertfa Mântuitorului. Fără Jertfa Crucii nu este şi nu poate fi nici un fel de mântuire sufletească. Numai Sângele Lui ne poate curăţi de orice păcat (I Ioan 1, 7).
„Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul Omului, care este în cer. Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
În cea dintâi cuvântare a Părintelui Iosif din ziua de 12 septembrie 1937 (au fost trei cuvântări ale părintelui), când frați din toată ţara s-au întâlnit să întocmească acea moţiune prin care să încerce să rezolve problema conflictului care era cu Mitropolitul, părintele Iosif spune:
Câmpii de grâne coapte se leagănă cântând,
Izvorului Luminii tăcută slavă dând;
cu spicele-n lumină şi rădăcina-n noapte
se leagănă-ntre ceruri câmpii de grâne coapte.
Părinte al Odihnei, dă-mi trupului loc sfânt
între strămoşii care m-aşteaptă sub pământ,
iar sufletului parte de veşnica hodină
între strămoşii care m-aşteaptă în Lumină.
Chipul de alături e luat din Biblie, din cartea Macabeilor. Antioh, împăratul păgân, a cuprins Ierusalimul şi silea pe israeliteni să se lepede de Dumnezeu şi să se închine la idoli. Acest Antioh a făcut cumplită moarte între israeliteni şi a schimbat în păgânie şi Templul din Ierusalim, ridicând în el idoli ciopliţi.
Miezul pildei cu fiul cel pierdut este dragostea şi iertarea tatălui. Pe fiul cel pierdut nu l-au mântuit numai lacrimile lui şi întoarcerea lui, ci l-au mântuit mai ales dragostea şi iertarea tatălui. El n-avea nici un merit şi nici un drept să mai fie primit acasă… El n-avea nici măcar dreptul de slugă… El pierduse totul. Dar tatăl l-a iertat şi i-a redat starea ce o avusese mai înainte.
La ce-mi folosește oare lumea asta trecătoare,
când nimic nu voi lua din lume când voi pleca?
De-aș avea toată știința, dar de-mi lipsește credința,
în zadar m-am ostenit și nimic n-am folosit.
Slavă veşnică acestui Nume Sfânt şi Nebănuit al Tău, Iisuse, Domnul şi Mântuitorul nostru, El este alcătuit din sunete pe care încă limbă omenească nu le-a putut rosti, nici condei omenesc nu le-a putut scrie, nici cântare omenească nu le-a putut atinge!… Slavă veşnică acestui Sfânt şi Nebănuit Nume, în rostirea căruia este Biruinţă (Apocalipsa 19, 15), şi este Bucurie (Psalmul 9, 2), şi este Mântuire (Matei 1, 21), şi este Ajutor (Ioan 14, 13-14), şi este Măreţie (Psalmul 96, 6), şi este Cântare (Psalmul 7, 17), şi este Putere (Psalmul 93, 4), şi este Lumină (I Ioan 1, 5), şi este Adevăr (II Ioan 3), şi este Înţelepciune (Proverbe 8, 22-32), şi este Neprihănire (II Corinteni 5, 21), şi este Totul-totul (Coloseni 1, 19).
Doamne, să nu-mi țin vreodată
nimic mie ce-am primit,
ci să-mpart mereu și Ție
și la alții, fericit.
Fie darul mic sau mare,
fie mult, fie puțin,
tot ce-mi dai Tu, eu să dărui,
nimic mie să nu-mi țin.
