Poezii

Te preamărim pe Tine – Traian Dorz

Te preamărim pe Tine, Doamne,
Ceresc şi Unic Dumnezeu,
Cel Căruia se-nchină toate
oştirile cereşti, mereu!

Când ne ivești, Iisuse – Traian Dorz

Când ne ivești, Iisuse, doritu-Ți Chip Divin,
o jerbie de raze ne-nconjură senin
și dulcea rugăciune simțim că ne-o auzi
și mii de mâini de mamă ne zvântă ochii uzi.

Voi nu-mi sunteţi în urmă – Traian Dorz

după Evrei 6, 12

Voi nu-mi sunteţi în urmă, părinții mei iubiți,
privind la voi, eu, faţa nu mi-o întorc ’napoi,
cum aş putea eu, oare, călca pe urma voastră
de v-aş avea în urma şi nu ’naintea mea?

Am suferit prin lume – Traian Dorz

Am suferit prin lume atât de mult încât
ar trebui să-mi fie de toate doar urât.

Atât de mulţi din semeni mi-au fost vrăjmași şi hoţi
încât ar fi cu dreptul să mă fi rupt de toţi.

Ajungi așa de greu – Traian Dorz

– Ajungi aşa de greu la mine, la orice colţ e-un lup hain,
la orice gard stă nu ştiu cine, la orice pas e pus un spin,
la orice drum, ceva nebine, în orice loc, ceva străin,
ajungi aşa de greu la mine, de ce rămâi aşa puţin?

Să nu-i lași nimănuia – Traian Dorz

Să nu-i lași nimănuia grija
pe care tu ești pus s-o porți,
cei vii mai pot ceva să facă,
dar nu mai pot nimic cei morți.

Să nu-ți lași grija mântuirii
nicicând în seama nimănui,
căci grija asta fiecare
abia și-o poate duce-a lui.

De când n-ai plâns – Traian Dorz

De când n-ai plâns tu oare, de când n-ai plâns cu-amar,
cu cât păcat de-atuncea ţi-ai încărcat viaţa
şi totuşi pe-al tău suflet nu-l arde-un strop de jar
şi nici doi stropi de lacrimi nu-ţi mai topeşte gheaţa.

Când ne-ai trimis – Traian Dorz

Când ne-ai trimis, Iubire,
în lume, oarecând,
pe fruntea noastră albă
ne-ai sărutat plângând

Copii eram, Iubire,
dar inima s-a strâns:
– de ce sărutul oare
e-mpreunat cu plâns?

Mi s-a schimbat înfățișarea – Traian Dorz

Mi s-a schimbat înfățișarea,
nimic nu seamăn cum eram,
doar inima, mereu aceeași,
și astăzi tot ca-ntâi mi-o am.

Cu cât mai prețios – Traian Dorz

Cu cât mai prețios ți-e timpul,
cu-atât ți-e mai păcat că-l pierzi.
Cu cât e mai viclean păcatul,
cu-atât mai rău e că-l dezmierzi.

Cu cât mai de folos e-o viață,
e mai de neiertat s-o-ncui.
Cu cât mai sfânt e adevărul,
ești mai de vină că nu-l spui.

Top