Poezii

Nu sta liniștit acolo unde e stăpân păcatul – Traian Dorz

Nu sta liniștit acolo unde e stăpân păcatul,
căci acolo-nchis, e dreptul, și e liber vinovatul.
Ci te roagă, stând acolo, a se-nstăpâni lumina
care răsplătește cinstea, care osândește vina.

Nu sta liniștit acolo unde nu primesc mustrarea,
căci acolo vine grabnic haosul și lepădarea.
Ci te roagă, stând acolo, spre smerenia curată
care-aduce pocăință și-ndreptare-adevărată.

Nu Te dor, Iisuse – Traian Dorz

Nu Te dor, Iisuse, Mâinile străpunse
cât trăirea noastră în păcate-ascunse.
Nu Te dor asprimea spinilor cununii
cât umblarea noastră-n căile minciunii.

Nu Te doare, Doamne, sulița-ascuțită
cât Te doare Sfânta Casă pângărită.
Nu Te dor oricâte rane-a Pătimirii
cât înstrăinarea fiilor iubirii.

Nu sta liniştit acolo unde zaci – Traian Dorz

Nu sta liniștit acolo unde zaci necredincios,
scoală când Hristos te cheamă, vino grabnic la Hristos,
pune astăzi legământul până încă poți să-l pui
– astăzi este-această vreme, mâine trece vremea lui.

Nu sta liniștit acolo unde vezi numai păcat,
scoală-te degrab și pleacă până poți să scapi curat
că dacă-ntârzii și vine Judecata peste toți,
ușa are să se-nchidă și-ai ieși – și n-ai să poți.

Nu te-ndoi ci crede – Traian Dorz

Nu te-ndoi ci crede că după orice nor
e-un soare și mai dulce, e-un rod și mai cu spor.
Nu norul este veșnic ci soarele e-acel
ce-nvinge și rămâne atotputernic, el.

Nu te uita la tine că ești atât de slab,
nici la vrăjmașul care te-ar nimici degrab’.
Nu te uita la ziduri, la porțile de fier,
la ura ce scrâșnește – ci uită-te la cer.

Nu te-ngrijora – Traian Dorz

Nu te-ngrijora cu gânduri c-o să n-ai ce să mai faci,
că pe zi n-o s-ai mâncare iar pe noapte ce să-mbraci,
că pe vară n-o s-ai apă iar pe iarnă n-o s-ai foc
– n-avea teamă, n-avea teamă, nu te-ngrijora deloc.

Oare nu-i mai scumpă viața decât hrana orișicui,
oare n-are grijă Domnul de-orișice făptură-a Lui,
oare păsările ară, oare crinii torc sau țes
– cine poartă, cine poartă grija lor așa de-ales?

Nu te plânge – Traian Dorz

Nu te plânge de vrăjmașii care te pândesc întruna
– ei te fac să-ți aperi pașii de-nsoțirea cu minciuna.
Cui vrea Dumnezeu să-i țină viața-n căile-nțelepte
îi dă ori vrăjmași să-l mustre, ori prieteni să-l îndrepte.

Nu te plânge de-ntristarea ce-ți înnegurează fața
– ea te apără de starea ce ți-ar nimici viața.
Când vrea Dumnezeu să țină legătura Lui cu tine
lasă și-ntristări să-ți vină ca să-L cauți mai cu suspine.

Nu-ţi clădi – Traian Dorz

Nu-ți clădi prea scumpă casa, ca s-o poți ușor uita
dac-ar fi să vină mâine, foc, să-ți ardă casa ta.
Ci fă-ți casa cât mai mică, dar pe locul cel curat
ca să nu ți-o ia, când vine, prăpădul cel neașteptat.

Nu te așeza-n Sodoma ca și Lot cel ispitit
ca să nu pieri cu stricații în ținutul osândit.
Ci, ca Avraam, fă-ți cortul unde poți primi mereu
ca să ospătezi, la tine, îngerii lui Dumnezeu.

Nu-ți pierde niciodată – Traian Dorz

Nu-ți pierde niciodată vreo clipă în zadar
că tot ce pierzi acuma, în veci nu afli iar.
N-o să mai afli harul acestui ceas frumos
când Duhul Sfânt te-ndeamnă și când e-aci Hristos.

Nu pierde-acum prilejul, ci vino la Iisus,
primește-I mântuirea și naște-te de Sus,
și pune legământul cel veșnic și frumos
când Duhul Sfânt te-ndeamnă și cât e-aci Hristos.

Nu uita – Traian Dorz

Nu uita, nu uita trecutul celui bun și drept
ca să vezi răsplata celui înțelept
dar nici viitorul celui necinstit
ca să știi, ca să știi alege drumul fericit.

Nu uita, nu uita de slava celui răbdător
ca să-i vezi cununa lui în viitor
dar nici de sfârșitul celui rău și hoț
ca să știi, ca să știi alege până ce mai poți.

O, Adevăr, ce greu ești – Traian Dorz

O, Adevăr, ce greu ești astăzi pentru atât de multe frunți
că mulți nu pot să te ridice nici pân-la perii cei cărunți
și pier prin mlaștina minciunii întunecați și otrăviți
ei care-ar fi putut, prin tine, să fie-atât de străluciți.

O, Dragoste, și tu ce grea ești, că multe inimi până mor
nu izbutesc să te ridice nici pân-la jumătatea lor
și pier în viermăria urii și-n cel mai fioros ghețar
ei care-ar fi putut, prin tine, să guste-al cerului nectar.

Top