Poezii

Nu-mi mai aduc aminte – Traian Dorz

Nu-mi mai aduc aminte, și nici nu vreau de-acum
să-mi mai aduc de greul purtat atâta drum,
doresc să mă apropii mai calm și mai ușor
de tainica-mplinire a marelui meu dor…
Ci țes un nimb de aur din lacrimi și din cânt
întregii suferințe răbdate pe pământ.

Doamne-ajută-mi să pot plânge – Traian Dorz

Doamne-ajută-mi să pot plânge
ca pe-al meu orice păcat
pentru care nu se frânge
sufletul cel vinovat.

Să-mi pot cere eu iertarea
cu durerea cea mai grea
pentru vina celui care
a căzut în faţa mea.

Chiar când iubirea – Traian Dorz

Chiar când iubirea cea mai scumpă mie
s-ar despărţi, Iisus, de viaţa mea,
iubirea Ta-mi va fi pe veşnicie
nedespărţită – ea, o, numai ea!

Va fi-n curând Iisuse – Traian Dorz

Va fi-n curând, Iisuse, o noapte sau o zi
în care toate-acestea de-acum se vor sfârşi,
se vor sfârşi păcatul şi răul de acum,
un trăsnet le va face o flacără şi-un fum.

Atunci, din spăimântarea cumplitului ecou,
ieşi-vor alte ceruri, pământ va fi-altul nou,
şi-apoi în irizarea luminii altui rai,
ieşi-va altă viaţă, cum nu-i acuma grai…

Cine-ţi va-ntreba – Traian Dorz

Cine-ţi va-ntreba vreodată
de-al tău nume pe-un vecin,
toţi vecinii tăi să-i spună:
– E-un adevărat creştin.

De-ţi va întreba părinţii
despre felul tău curat,
bunii tăi părinţi să spună:
– E-un fiu bun cu-adevărat.

Câmpii de grâne coapte – Traian Dorz

Câmpii de grâne coapte se leagănă cântând,
Izvorului Luminii tăcută slavă dând;
cu spicele-n lumină şi rădăcina-n noapte
se leagănă-ntre ceruri câmpii de grâne coapte.

Părinte al Odihnei, dă-mi trupului loc sfânt
între strămoşii care m-aşteaptă sub pământ,
iar sufletului parte de veşnica hodină
între strămoşii care m-aşteaptă în Lumină.

Doamne, să nu-mi țin vreodată – Traian Dorz

Doamne, să nu-mi țin vreodată
nimic mie ce-am primit,
ci să-mpart mereu și Ție
și la alții, fericit.
Fie darul mic sau mare,
fie mult, fie puțin,
tot ce-mi dai Tu, eu să dărui,
nimic mie să nu-mi țin.

Tu ești mai Frumos, Iisuse – Traian Dorz

Tu ești mai Frumos, Iisuse,
decât orice răsărit,
de la toate-mi întorc ochii
către Tine, Cel Iubit.

Tu ești mai Frumos, Tu ești mai Frumos
decât tot ce-i jos, Domnul meu Hristos!
Tu ești mai presus, Tu ești mai presus
decât tot ce-i Sus, Domnul meu Iisus!

Atât de-aproape ești – Traian Dorz

Atât de-aproape ești de moarte
că nu se poate să nu vezi
ce lungă-i umbra ei spre tine
și mâna ei spre unde șezi!

Atât de-aproape e nălțarea
de prăbușire și abis
că nu se poate să nu vadă
acel ce are-un ochi deschis!

Doamne, inima mea toată – Traian Dorz

Doamne, inima mea toată Ție Ți-o predau,
– fă să nu pot niciodată înapoi s-o iau.
Îți predau a ei simțire cu tot focul ei,
toată dulcea ei iubire numai Tu s-o iei.

Pune-o-n slujba Ta, Doamne, viața mea,
Sunt al Tău cu tot ce-am eu, Dumnezeul meu!

Îți predau a mea ființă cu tot ce-am cuprins,
pune-n ea a Ta credință ca un jar aprins,
pune-n mine-a Ta lumină cât un soare-ntreg,
căci de Calea Ta divină viața mea mi-o leg.

Fă-mă să-Ți predau mai dulce rodul vieții tot,
împletit pe după Cruce, cât mai strâns mi-l pot.
Azi sub Crucea Ta se-așează, Doamne, viața mea,
fă mai sfântă să se vază Fața Ta pe ea.

Top