Un adevărat preot al lui Hristos, având cele două însărcinări, va
şti, la fel, întotdeauna, să dea prima însemnătate slujbei de profet…
Să o facă pe cea de a doua ascultătoare de cea dintâi.
Pe cea mai mică, ascultătoare de cea mai mare… Pe cea a celor văzute, ascultătoare de cea a celor nevăzute.
Hotărârea lui îi făcea să se hotărască pe mulți. Învia și la noi voluntariatul duhovnicesc și misionarismul laic, de care nu se mai vorbise, în felul acesta, din vremile fericite și îndepărtate ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În toată țara care dormea, cineva din Sibiu se trezise și trăgea puternic un clopot de înviere.
Izbucnise deci un torent viu, care se revărsa ca un fluviu, țâșnind cu o forță uriașă din Hristos.
Pe la jumătatea lui ianuarie însă, după ce primisem acasă primul număr Iisus Biruitorul, mi-a sosit o telegramă fulger: „Vino imediat! Sunt grav bolnav. Marini”. Un fior rece mi-a străpuns inima și un șuvoi de lacrimi îmi porniseră din ochi scăldându-mi obrajii. Dragul meu, fratele Marini! Fratele meu de luptă, de jertfe, de încercări îndelungi!
Ceea ce m-a zguduit mai mult, au fost ultimele cuvinte ale chemării care spunea cam așa:
„Cititorule, ți-a plăcut această carte? Poate că ți-a plăcut. Poate că prin unele locuri ai și plâns citind-o. Dar dacă tu nu cazi acum la picioarele Crucii Mântuitorului să plângi cu lacrimi amare pentru păcatele tale și nu-ți predai viața ta Domnului Iisus, – cu legământ sfânt ca să nu mai păcătuiești, – plăcerea ta trecătoare nu-ți va folosi la nimic.
„Să păstrați toate învățăturile mele întocmai cum vi le-am spus. Eu n-am spus nimic de la mine, ci în toate am ascultat numai de glasul și de Duhul Domnului. M-am străduit să vă dau nu numai Cuvântul Domnului ci și o pildă cum să-L urmați. Să călcați după Domnul Isus, pe urmele mele, ca pe urmă să ne întâlnim mai fericiți la sfârșitul luptei noastre lângă Domnul Iisus în Canaanul Său Cel Ceresc.”
Fragment audio din capitolul „Atacul împotriva steagului” din cartea „Hristos, Mărturia mea”. Ultima noapte a părintelui Iosif în lectura autorului Traian Dorz.