Oastea Domnului este o mișcare, un curent de renaștere evanghelică în Biserica Ortodoxă Română.
Gândul iniţierii acestei mişcări i-a fost inspirat de Dumnezeu preotului ortodox Iosif Trifa, în noaptea Anului Nou 1923, pe când era redactor la foaia săptămânală pentru popor „Lumina Satelor”, a Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu.
În acea noapte memorabilă, părintele Iosif Trifa, fiind adânc cercetat de Duhul Sfânt, îşi face un necruţător bilanţ al propriei sale vieţi şi trece printr-o puternică transformare sufletească, păşind într-o nouă viaţă cu Hristos. Din starea aceea, lansează în numărul 1 pe ianuarie 1923 al publicaţiei „Lumina Satelor”, o chemare la pocăinţă şi la înrolare în Oastea lui Isus.
Acesta a fost începutul celei mai populare mişcări de trezire spirituală din Biserica Ortodoxă Română.
În 15 ani, Oastea Domnului număra peste 300.000 de membri din toate categoriile sociale.
Ostaşii sunt fii ai Bisericii Ortodoxe sau ai celei Greco-Catolice. Ei sunt răspândiţi astăzi în ţară şi în diaspora.
Învăţătura Oastei Domnului este învăţătura Sfintei Evanghelii a Domnului nostru Isus Hristos, a Sfinţilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi, şi a înaintaşilor Oastei.
Ţelul Oastei Domnului este: „mântuirea, prin Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos, a întregului nostru popor, şi renaşterea evanghelică a Bisericii noastre şi a multor altora prin aceasta” (Traian Dorz – Testament)
Organul de presă al mişcării este revista „Oastea Domnului”, fondată în 1930, de către pr. Iosif Trifa.
Calitatea de ostaş poate fi dobândită de orice laic sau cleric printr-o hotărâre şi un legământ de predare în slujba lui Hristos, în urma unui act de pocăinţă autentică.