Povestiri

Ochii Sfântului Nicolae – Traian Dorz

După întâmplarea cu banii moșului, îmi era frică să intru în casa unde fusese cojocelul din care i-am luat. Odată, intrând cu bunica mea acolo, mi-a arătat ea, sus pe perete, icoana Sfântului Nicolae și mi-a zis:

– Îl vezi tu pe Sfântul Nicolae acolo? El te-a văzut când ai luat tu banii de la moșul și el te-a spus!

Leagănul de aur – Traian Dorz

Când Domnul nostru Iisus Hristos s-a născut, Măicuța lui cea Sfântă, Fecioara Maria, l-a înfășat în scutece și l-a culcat într-o iesle pe paie de grâu, că oamenii din cetatea aceea nu l-au primit în casele lor. Ci numai un om anume Crăciun i-a făcut loc în grajdul vitelor sale, într-o iesle și acolo Domnul Iisus și Sfânta Sa Maică au găsit adăpost.

În noaptea aceea sfântă erau niște păstori care aveau oile lor afară în câmpia Betleemului și oile odihneau în staule iar păstorii stăteau de strajă în jurul turmelor lor.

Cuibul din pod – Traian Dorz

Aveam noi pe atunci o șură mare. Tocmai sus, lângă acoperiș, niște rândunici făcuseră un cuibușor și acum trebuia să aibă pui. Eu le aruncam grăunțe prin șură iar ele ciuguleau apoi una se așeza pe cuib iar cealaltă sus pe o bârnă lângă ea stătea, se uita la mine și la cuibușorul lor și cânta, și cânta și îmi umplea inima de drag. Cât de bucuros eram că rândunelele mele erau în siguranță și că nimeni nu îndrăznește să se urce până acolo sus să le ia puișorii lor.

Ispita din fântână – Traian Dorz

– De trei lucruri să te ferești mai mult în viața ta copile – îmi zise moșul într-o zi când scotea apă din fântâna noastră cea adâncă și întunecoasă.

– De care trei, moșule?

– Să nu sari peste garduri, să nu asculți la uși și să nu te uiți în fântână. Fiindcă aceste trei obiceiuri sunt foarte periculoase.

– De ce moșule?

Mama răpită – Traian Dorz

În duminica aceea am fost la biserică și am auzit o predică despre cea mai mare iubire. Părintele spunea, arătând spre Crucea Domnului nostru Iisus Hristos:

– Iată cea mai mare iubire! Că nu este o mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru a-i lui.

După ce am venit acasă, aș fi avut multe să îl întreb pe moșul dar el nu era aici. După masă am ieșit în grădină și mă jucam cu ceva singur. Înfloriseră cireșii, era numai lumină și sărbătoare peste tot.

Cuiul lui Pepelea – pr. Iosif Trifa

O snoavă din popor vorbește despre pățania unui om care și-a cumpărat o casă de la un oarecare Pepelea. Acest Pepelea și-a vândut casa cu o mică condiție. Să mai aibă în ea un cui al lui. – Căci – zicea el – casa mea e de la părinți și, de amintire, vreau să mai am în ea măcar un cui. – Un mic cui? Cu ce mă poate păgubi, își zise în sine cumpărătorul și făcuse contractul. O bucată de timp omul nu se simți stingherit pentru acest cui. Pepelea venea numai din când în când să își vadă cuiul zicând că l-a ajuns dorul de părinți.

000000 – pr. Iosif Trifa

În legătură cu aceste zerouri, nimicuri, numere ce înseamnă de șase ori tot nimic, iată ce a pățit un om. Se întâlni odată cu un filozof și începu ai înșira laude despre femeia lui. – Nevasta mea e frumoasă, zise omul.

Aici este raiul meu – pr. Iosif Trifa

Un scriitor și vestitor al evangheliei, Bettecks, istorisește următoarele.

Înainte cu 10 ani vizitasem un prieten al meu.

L-am aflat într-o splendidă situație materială.

Locuia într-un palat înconjurat de o grădină ca un adevărat paradis.

Albul între negri – pr. Iosif Trifa

Africa e țara popoarelor cu pieile negre. În special centrul Africii e curat negru. Când europenii au pătruns pentru prima dată pe acolo, negrii au rămas uimiți văzându-i. Nu mai văzuseră niciodată oameni albi.

Am închis calea cu spini – pr. Iosif Trifa

De când eram și eu gospodar la țară îmi aduc aminte că aveam un loc peste care oamenii făceau cale scurtată, cale fărădelege. Am încercat în multe feluri să opresc această cale. Am scris pe o tăbliță „Trecerea oprită” dar oamenii au aruncat tabla cât colo.

Top