Povestiri

Degetul lui Toma – Traian Dorz

Toate sfintele cuvinte ale lui Dumnezeu lăsate nouă în Sfânta Evanghelie sunt adevărate și întocmai așa cum sunt scrise. El, care a venit de la Tatăl Ceresc, ne-a vestit numai adevărul și în gura Lui n-a fost minciună niciodată.

De aceea oricine aude sau citește Sfânta Evanghelie trebuie să creadă din tot sufletul lui tot ceea ce este scris în ea. Oricine se îndoiește de vreo unul din aceste cuvinte, seamănă cu necredincioșii iar necredincioșia este cel mai mare păcat.

Dar dacă noi avem un cuget curat și dacă din inimă dorim să cunoaștem adevărul, Domnul Iisus nu ne lasă în necredință și ne ajută să ajungem să vedem că tot ce a spus El este întocmai așa. Așa s-a petrecut și cu sfântul apostol Toma care, la Învierea Domnului, n-a putut crede că Hristos a înviat chiar dacă toți ceilalți îi spuseseră că ei l-au văzut pe Domnul:

– De nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, eu nu voi crede, zicea Toma

Al patrulea mag – Traian Dorz

La nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, au venit să îl vadă și să I se închine, din țările îndepărtate ale Răsăritului, trei magi credincioși. Tot drumul lor, cei trei magi credincioși au fost călăuziți de o stea care a mers pe cer înaintea lor până când au ajuns la ieslea unde era Pruncul Iisus și Măicuța Sfântă. Se spune că atunci când au pornit din țările Răsăritului ca să vină la Betleem să Îl caute și să îl afle pe Pruncul Iisus, magii nu erau numai trei ci patru. Cel de-al patrulea mag, anume Artaban, era cel mai bogat și cel mai credincios dintre toți.

Mielușelul cel nevinovat – Traian Dorz

Iată ce tristă este povestea mielușelului cel nevinovat căci pe pământ totdeauna povestea nevinovăției a fost tristă. Dar nu va fi totdeauna așa. Căci numai pe pământ este tristă. În ceruri însă povestea nevinovăției este veșnic fericită, fericită. Iată povestea mielușelului cel nevinovat:

Tatăl meu cel bun mi-a dăruit mie odată un mielușel nevinovat ca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Ochii Sfântului Nicolae – Traian Dorz

După întâmplarea cu banii moșului, îmi era frică să intru în casa unde fusese cojocelul din care i-am luat. Odată, intrând cu bunica mea acolo, mi-a arătat ea, sus pe perete, icoana Sfântului Nicolae și mi-a zis:

– Îl vezi tu pe Sfântul Nicolae acolo? El te-a văzut când ai luat tu banii de la moșul și el te-a spus!

Leagănul de aur – Traian Dorz

Când Domnul nostru Iisus Hristos s-a născut, Măicuța lui cea Sfântă, Fecioara Maria, l-a înfășat în scutece și l-a culcat într-o iesle pe paie de grâu, că oamenii din cetatea aceea nu l-au primit în casele lor. Ci numai un om anume Crăciun i-a făcut loc în grajdul vitelor sale, într-o iesle și acolo Domnul Iisus și Sfânta Sa Maică au găsit adăpost.

În noaptea aceea sfântă erau niște păstori care aveau oile lor afară în câmpia Betleemului și oile odihneau în staule iar păstorii stăteau de strajă în jurul turmelor lor.

Cuibul din pod – Traian Dorz

Aveam noi pe atunci o șură mare. Tocmai sus, lângă acoperiș, niște rândunici făcuseră un cuibușor și acum trebuia să aibă pui. Eu le aruncam grăunțe prin șură iar ele ciuguleau apoi una se așeza pe cuib iar cealaltă sus pe o bârnă lângă ea stătea, se uita la mine și la cuibușorul lor și cânta, și cânta și îmi umplea inima de drag. Cât de bucuros eram că rândunelele mele erau în siguranță și că nimeni nu îndrăznește să se urce până acolo sus să le ia puișorii lor.

Ispita din fântână – Traian Dorz

– De trei lucruri să te ferești mai mult în viața ta copile – îmi zise moșul într-o zi când scotea apă din fântâna noastră cea adâncă și întunecoasă.

– De care trei, moșule?

– Să nu sari peste garduri, să nu asculți la uși și să nu te uiți în fântână. Fiindcă aceste trei obiceiuri sunt foarte periculoase.

– De ce moșule?

Mama răpită – Traian Dorz

În duminica aceea am fost la biserică și am auzit o predică despre cea mai mare iubire. Părintele spunea, arătând spre Crucea Domnului nostru Iisus Hristos:

– Iată cea mai mare iubire! Că nu este o mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru a-i lui.

După ce am venit acasă, aș fi avut multe să îl întreb pe moșul dar el nu era aici. După masă am ieșit în grădină și mă jucam cu ceva singur. Înfloriseră cireșii, era numai lumină și sărbătoare peste tot.

Cuiul lui Pepelea – pr. Iosif Trifa

O snoavă din popor vorbește despre pățania unui om care și-a cumpărat o casă de la un oarecare Pepelea. Acest Pepelea și-a vândut casa cu o mică condiție. Să mai aibă în ea un cui al lui. – Căci – zicea el – casa mea e de la părinți și, de amintire, vreau să mai am în ea măcar un cui. – Un mic cui? Cu ce mă poate păgubi, își zise în sine cumpărătorul și făcuse contractul. O bucată de timp omul nu se simți stingherit pentru acest cui. Pepelea venea numai din când în când să își vadă cuiul zicând că l-a ajuns dorul de părinți.

000000 – pr. Iosif Trifa

În legătură cu aceste zerouri, nimicuri, numere ce înseamnă de șase ori tot nimic, iată ce a pățit un om. Se întâlni odată cu un filozof și începu ai înșira laude despre femeia lui. – Nevasta mea e frumoasă, zise omul.

Top