Cuibul din pod – Traian Dorz

Aveam noi pe atunci o șură mare. Tocmai sus, lângă acoperiș, niște rândunici făcuseră un cuibușor și acum trebuia să aibă pui. Eu le aruncam grăunțe prin șură iar ele ciuguleau apoi una se așeza pe cuib iar cealaltă sus pe o bârnă lângă ea stătea, se uita la mine și la cuibușorul lor și cânta, și cânta și îmi umplea inima de drag. Cât de bucuros eram că rândunelele mele erau în siguranță și că nimeni nu îndrăznește să se urce până acolo sus să le ia puișorii lor.