Arhive: Audio

O, noi ne-am bizuit – Traian Dorz

O, noi ne-am bizuit pe Domnul
de-aceea nu ne-a nimicit
nici vântul când vuia năprasnic,
nici valul când izbea cumplit.

Bizuiți-vă pe Domnul
toți ai Lui în orice fel
căci în El au biruința
cîți se bizuiesc pe El.

O, nu-i ușor!… – Traian Dorz

O, nu-i ușor, Iisuse, să sufăr și să tac
când mi-aș striga durerea, ca tunetul de tare
dar, din mormântul vinei în care plâng și zac,
n-aș vrea să-Ți cer, Iisuse, nimic decât iertare.

Iertare pentru gândul temut și îndoit
cel încolțit din duhul ne-ncrederii în Tine
când, în adânc, cu-ndemnul viclean m-am învoit
și mi-am robit ființa nădejdilor străine.

O, tare dor – mai pot… – Traian Dorz

O, tare dor – mai pot purta
povara-ți sfințitoare
dar greu simt inima sub ea
cum cântă și cum doare
mai pot – o, tare dor – mai pot
sui cu crucea încă
dar simt cum arderea-de-tot
e tot mai grea și-adâncă.

Păcatul nu se iartă – Traian Dorz

Păcatul nu se iartă, păcatul se plătește
și cineva odată și-odată-l ispășește.
Păcatul e-o hulire atât de grea și mare
că, fără ispășire, el n-are-n veci iertare.

Păcatele acelui ce la Hristos le duce
îi sunt iertate numai prin Jertfa de pe Cruce.
Hristos le ispășește – de-aceea sunt iertate
în alt fel nu-i iertare în veci pentru păcate.

Până mai știi cărarea – Traian Dorz

Până mai știi cărarea întoarcerii napoi
întoarce și-o sărută cu-al lacrimii șiroi
căci mâine ori cărarea, ori ochii nu mai sunt
și sufletu-ți vei duce, zdrobit, până-n mormânt.

Până mai ai un tată și-o mamă lâng-un prag
întoarce-le sărutul înlăcrimat și drag
căci mâine ori sărutul, ori pragul e pustiu
și sufletu-ți vei duce, zdrobit, până-n sicriu.

Psalmul 17 – Traian Dorz

Pașii mei, pe-a Ta cărare, merg mereu cu neclintire
Ție strig, ascultă Doamne, înspre glasul meu Te-apleacă
și-mi arată bunătate, Cel ce dai adăpostire
celor asupriți, când răii caută răul să li-l facă.

Mă păzește ca lumina ochilor cu-a Tale-aripe
de vrăjmașii mei de moarte și de ura lor cea mare
că li-e inima închisă și-s făloși în orice clipe
mă pândesc și mă-nconjoară la pământ să mă doboare.

Părinte-al Veșniciei – Traian Dorz

Părinte-al Veșniciei din care toate vin
și-n care se-ntorc toate spre rostul lor divin
Tu le-ai făcut pe toate – și toate-n graiul lor
Te preamăresc Iisuse, – Eternul Creator.

Slăvit în veci să fii
de toți cei morți și vii
de toți ce merg și vin
Tu, – Creator Divin!

Pe cel ce are – Traian Dorz

Pe cel ce are-o conștiință,
oricine-ar fi,
– tu să-l cinstești.
De omul fără conștiință
– oricare-ar fi,
să te ferești.

Pe cine o să ai aproape – Traian Dorz

Pe cine o să ai aproape când, mâine, o să plângi din greu,
când astăzi, tânăr și puternic, te-mpotrivești lui Dumnezeu?
Pe cine o să ai în moarte, când gol vei tremura-ngrozit
tu, cel ce pe Hristos, cu ură, L-ai torturat și prigonit?

Pe cine ai să chemi în starea, când vei fi părăsit de toți
și va fi tot mai gros și rece, noroiu-n care ai să-noți?
Când va fi tot mai greu și negru, adâncu-n care-ai să cobori
și n-ai să poți nici sta, nici merge
nici să trăiești – și nici să mori…

Pe malul unei ape – Traian Dorz

Pe malul unei ape îmi pare că am stat,
la marginea vieții ce mi-a trecut prin față.
Cu trecerea ei, câte speranțe-am spulberat
și umbrele acestea, eu le credeam viață.

Câte-am văzut prin lume și câte le-am respins
privind plăcerea dulce cu plata cea amară.
Cel ce-nvingea prin ură era cel mai învins.
Când nu-i lumina-n suflet, zadarnic e-n afară.

Top