Audio

Nu-i nimeni mai dator – Traian Dorz

Nu-i nimeni mai dator ca mine,
Iisus, Mântuitorul meu,
căci nimeni altul, de la Tine,
n-a mai primit atât cât eu!

Mie Tu mi-ai dat
har aşa bogat,
o, cât sunt dator,
Scump Mântuitor!

Doamne, ia aminte – Traian Dorz

Doamne, ia aminte cât tot strică ura
și-a ei slugi viclene cât mai sunt de multe,
– ori deschide-i mintea, ori închide-i gura
duhului ce-ntruna nu mai vrea s-asculte.

Doamne, iată duhul nerecunoștinții
cum urzește planuri plin de viclenie,
cum răstălmăcește tot ce-au spus părinții
ca să-l creadă orbii că-Ți slujește Ție.

Cel drept n-ajunge-n lumea asta – Traian Dorz

Cel drept n-ajunge-n lumea aceasta om bogat,
nici numele lui nu e pe uliţi lăudat
– el nici nu vrea alt nume şi nici un alt folos,
şi nici alt mers în lume decât al lui Hristos.

Cel blând nu are-n lumea aceasta de păcat
alt drum decât acela ce Domnul l-a călcat,
ci numai după moarte şi numai Sus, nu jos,
e slava celui vrednic – ca slava lui Hristos.

Cum cerul – Traian Dorz

Cum cerul larg de vară, apleacă-te senin
asupra celor care spre-a ta lumină vin,
furtunile puţine şi scurte să le ai,
curat şi cald să-ţi fie al lacrimilor grai.

Cei osteniţi să afle la umbra ta alin,
cei blânzi, împărtăşirea simţirii lor deplin,
cei buni încurajarea, cei îndrăzneţi avânt,
mai drept să plece dreptul, mai sfânt acel ce-i sfânt.

Cu cine șezi alături – Traian Dorz

Cu cine şezi alături – întreabă-te oricând,
că cel de lângă tine nu ştii ce are-n gând:
el poate fi un frate ori poate-un ucigaş;
– în mia de prieteni, să nu uiţi de-un vrăjmaş.

Cu cine mergi pe cale alăturea ades,
cu cel ce te respinge ori cel ce te-a ales?
Oricât ţi-ar fi cu toate hotarul vieţii plin
– în mia de petreceri, să nu uiţi de-un suspin.

Zdrobiţi de truda lungă… – Traian Dorz

Zdrobiţi de truda lungă a drumului purtat,
lângă limanuri bune curând noi poposim,
trecuţii munţi de ape vuiesc îndepărtat,
fierbând pe jertfa care le-am dat ca să-i răzbim.

Privind la zdrențuirea acelor ce-au căzut,
gândim la moartea sfântă a fraților eroi
şi fericim răbdarea acelor ce-au trecut
cu tălpi strălucitoare spre ceruri, prin noroi…

Roaba aceasta… striga – Traian Dorz

Ce greu este să nu-l crezi un înger pe cel care cântă așa de lăudăros despre Dumnezeu, care predică așa de mult și care strigă așa de tare. Care este peste tot, care umblă pe oriunde și care este cu toți, numai ca să primească ceva de la fiecare.

E greu, într-adevăr, să deosebești că acela nu este un înger de lumină, ci este un demon ascuns. Că nu umblă pentru slujba lui Dumnezeu, ci pentru scopurile lui satan. Că nu are în el Duhul lui Hristos, ci duhul lui antihrist.

E greu să-l deosebească cine nu are în sine însuși lumina Duhului Sfânt. Dar aceluia care are această lumină nu-i este greu să-l vadă după roadele lui pe fiecare și ce urmărește acel „trimis” sau cel care îl trimite.

Nu vă-nşelaţi crezând – Traian Dorz

Nu vă-nşelaţi crezând că harul vă-ndreptăţeşte-orice păcat,
că poţi să faci orice şi – dacă vorbeşti de Har – eşti şi iertat;
căci Harul iartă doar o dată trecutul cel neştiutor,
iar după-aceea porunceşte neprihănirea tuturor.

Ce frumoase îți sunt picioarele – Traian Dorz

Aici însă Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu vorbește despre partea cea mai smerită a Bisericii, despre mădularele cele mai smerite ale adunării Domnului, despre frații cei mai smeriți din lucrarea evanghelică.

Când prezența lui Dumnezeu este fericită într-o Biserică, iar ea, Biserica, este într-o stare bună și curată, când dragostea lui Hristos Domnul este sfântă, fierbinte și lucrătoare într-o frățietate duhovnicească, când lucrarea Duhului Sfânt este vie, roditoare și statornică într-o familie frățească, atunci cea mai bună și mai frumoasă dovadă sunt picioarele, frații și surorile cei mai din urmă, sufletele cele mai smerite, fie ei cei mai umili. Fiindcă aceștia nu vor fi atunci desculți, adică neînvățați, neîntăriți, necumpătați și nepăsători. Ci vor fi crescuți, vor fi îngrijiți să fie bine pregătiți totdeauna, bine zidiți și bine înarmați în Cuvântul lui Dumnezeu.

Cine ştie adevărul – Traian Dorz

Cine știe Adevărul dar nu caută să-l arate,
va purta pe conștiință cel mai greu dintre păcate,
căci pe-oricine Adevărul sfântă sarcină se pune
și răspunde greu acela care-l știe și nu-l spune.

Cine vede Adevărul și nu caută să-l trăiască,
greu o să-l condamne-odată Judecata cea cerească,
c-Adevărul îl obligă pe-orice suflet care-l știe
să-L trăiască-n ascultare, în respect și-n curăție.

Top