Audio

Necazul aduce răbdare – Traian Dorz

Un frate mai nou, care începuse frumos și hotărât viața lui cea nouă cu Domnul, întâlni odată pe un alt frate mai bătrân și se opri să îl roage ceva:
– Ce-ai, frate, de ești atât de trist? îl întrebă cel bătrân.
– Sunt tare amărât frate, răspunse cel tânăr. Îndată ce am început viața mea cea nouă, cu Domnul, au început să vină necazurile asupra mea. Tot felul de ispite, tot felul de ocări, tot felul de învinuiri nedrepte. Iar eu nu pot să le rabd, nu pot să le port, mă răzbun, mă împotrivesc, mă apăr cu tot felul de vorbe aspre și grele. Nu știu cum să fac, frate, să pot avea răbdare, mai multă răbdare, mai îndelungă răbdare…

O, Doamne, depărtează-mi ceața – Traian Dorz

O, Doamne, depărtează-mi ceața
întotdeauna de pe cale,
nimic să nu mă poată-abate
de la trăirea voii Tale.

Să nu mă biruie vrăjmașul
îndepărtându-mă de Țintă,
nici când e sincer și lovește,
nici când e prefăcut și-alintă.

Ce frumoasa ești, Iubito – Traian Dorz

Numai dragostea vede totul frumos. Numai dragostea nu găseşte nici un cusur. Numai fiinţei preaiubite îi găseşti doar virtuţi şi nici un defect. Doar neprihănire şi nici o vină. Doar roade frumoase şi dulci şi nici una uscată şi amară.

Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti!… Asta arată că tot ce are în mijloc iubirea este frumos. Şi înainte şi după.

Iubirea adevărată îşi trimite razele ei spre sufletul nostru şi înainte de a răsări şi după ce a apus.

Fiinţa iubită, casa iubită, patria iubită, ne apar totdeauna frumoase, cele mai frumoase dintre toate. Şi când ne apropiem de ele, şi când ne depărtăm.

El a venit ca martor – Traian Dorz

Ioan Botezătorul n-a fost numai un propovăduitor al voii lui Dumnezeu, ci a fost un martor al Lui! Un martor al lui Dumnezeu înaintea oamenilor, adeverind drep­tatea şi bunătatea lui Dumnezeu.

În Ziua Judecăţii el va fi martorul lui Dumnezeu împotriva oamenilor care n-au primit această mărturie trimisă prin el. La fel au fost şi la fel vor fi sfinţii apostoli ai Martorului Celui Credincios şi Adevărat, adică ai lui Iisus Hristos Domnul nostru.

Şi la fel au fost şi la fel vor fi până la sfârşitul veacurilor, martori, toţi cei trimişi de Dumnezeu la oameni pentru a le mărturisi voia Lui, pentru a le aduce aminte de poruncile Sale, pentru a le întoarce inimile spre El.

Ei au primit solia cea grea a mărturiei lui Hristos, a mărtu­riei Luminii, a mărturiei că Iisus Hristos este Dumnezeu Adev­ărat, exteriorizat din Dumnezeu, nu creat, de o Fiinţă cu Tatăl, Unul şi Una cu El…

Din Tată, fără Mamă – Traian Dorz

Din Tată, fără Mamă, născut ca Dumnezeu,
nainte de toţi vecii, de aştri şi atom,
din Mamă, fără tată, născut în Timp, ca Om
– Tu eşti şi Creatorul, eşti şi Modelul meu!

Minunat, Iisuse… – Traian Dorz

Minunat, Iisuse, Tu ești Minunat,
Nașterea Ta-n lume seamăn n-a aflat,
Viața Ta lumină lumii-a semănat,
Crucea Ta destinul lumii-a despicat,
Jertfa Ta, Iisuse, raiul ne-a redat.

Te slăvim, Te iubim și slujim, Scump Iisus,
Cerul sfânt, harul sfânt, raiul sfânt ne-ai adus.

La început Cuvântul era – Traian Dorz

Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de începutul din cartea Genezei, ERA…
El era dinainte de Început, pentru că ERA fără Început.
Era cu Dumnezeu, fiindcă era Dumnezeu.

Înainte de tot ceea ce este spirit sau materie, adică înainte de ceruri şi de pământ.

Domnul nostru Iisus Hristos, Întrupat la plinirea vremii sub forma firii omeneşti pentru mântuirea creaturilor Sale, ERA…
Înainte de a fi Timpul, când era numai Veşnicia, EL ERA.

Căci Timpul, adică vremurile, a început odată cu creaţiunea văzută şi va sfârși odata cu ea.
El este dinainte de Timp şi va rămâne după el.
Prin Hristos au fost făcute şi Spiritul, şi Materia, şi Timpul. Şi toate acestea se ţin prin Hristos.

Ieri a-nceput viaţa ta – Traian Dorz

Ieri a-nceput viaţa ta
şi mâine se sfârşeşte,
iar azi această clipă grea
răspunderea-ţi vesteşte.

Ce faci cu mântuirea ta?
Gândeşte azi, gândeşte azi la ea,
căci mâine, dacă pleci, să ştii,
în veci şi-n veci nu mai revii.

Fă binele din al tău – Traian Dorz

În timpul unui război, o ceată de ostași călări se oprise în fața unei casuțe și-i spuse bătrânului care locuia acolo:

– Vino să ne duci la un câmp cu orz, să tăiem pentru hrana cailor armatei.

Era noapte. Bătrânul s-a dus, au trecut pe lângă multe holde cu orz, dar nu s-a oprit la niciuna. Când au ajuns departe, lângă o holdă frumoasă, s-a oprit și a zis comandantului:

– Iată orzul! Tăiați de aici.

– Dar bine, i-a zis comandantul, am trecut pe lângă atâtea holde de orz mai apropiate, de ce nu ne-ai oprit acolo? De ce ne-ai adus tocmai până aici, așa departe?

– Acesta este orzul meu, a zis bătrânul cinstit. Celelalte nu erau ale mele…

Ce repede trec toate – Traian Dorz

Ce repede trec toate deşartele clipite
ce inima le cere şi lumea le promite!
Cu ce preţ scump de jertfe le cumperi totdeauna
şi ce curând cu tine nu mai rămân’ nici una!

O, de-ai căuta şi de-ai afla
în Domnul mântuirea ta,
ce strălucit şi fericit
ar fi al tău sfârşit…

Top