Audio

Când te vor prigoni – Traian Dorz

Când te vor prigoni-n cetatea în care te-a trimis Iisus,
tu tot să nu taci adevărul pe care-l vei avea de spus;
şi, dacă nu poţi merge-n alta, nici Adevărul Sfânt să-l taci,
atunci cu spinii şi cu crucea, şi cu Golgota să te-mpaci.

Când ştii c-a mai rămas o casă şi-un sat în care nu te-ai dus,
să nu spui c-ai sfârşit lucrarea spre care te-a trimis Iisus,
c-atâta vreme cât mai este un om şi-un loc ne-nştiinţat,
chiar dacă-ar fi-n marginea lumii, spre el vei fi îndatorat.

Tot cu mai puține lacrimi – Traian Dorz

Tot cu mai puține lacrimi mă îndepărtez de-un veac
ce mă prea făcea să tremur și mă prea silea să tac,
când prea jinduiam la soarta celor legănați aici
și n-aveam decât dorințe după cele mult prea mici.

Înțeleg azi, tot mai tainic, că pășim tărâm sfințit
unde trebuie-orice zâmbet cu sudoare ispășit,
unde orice râs se cere cu un plâns răscumpărat,
unde, ca un fiu să-nvie, este-un tată îngropat.

În zadar străluce luna – Traian Dorz

În zadar străluce luna pentru cine doarme dus,
în zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus,
și-n zadar se află omul când e timpul prea târziu,
și-n zadar cânţi pocăinţă la un capăt de sicriu.

În zadar îţi sună glasul către surdul înrăit,
în zadar araţi lumina către orbul cel voit,
în zadar spui de iertare celor care n-o doresc
și-n zadar arunci iubirea celor ce-o dispreţuiesc.

Frumoasă e lumina – Traian Dorz

Frumoasă e lumina când noaptea-i fără lună,
când bezna e adâncă şi marea-i în furtună;
– cinstiţi pe cei ce-o ’nalţă, că grea-i lucrarea asta,
nu orişicine-o face când bântuie năpasta.

Frumoasă e credinţa acelui ce rămâne
neclătinat prin toate furtunile păgâne;
– urmaţi-l pe acela, căci grea-i statornicia
şi rar cine-o mai are când s-a aprins urgia.

Cel ce locuieşte în ceruri – Traian Dorz

Psalmul 2, versetul 4

Ce zadarnică şi vrednică de râs este toată lupta organizată de vrăjmaşii lui Dumnezeu împotriva Lui! Oricât de bine ar fi pusă la punct organizarea ei şi oricât de susţinut ar fi dusă, nimic nu este un mai zadarnic şi un mai nebunesc lucru decât lupta împotriva lui Dumnezeu şi a Unsului Său Sfânt, Iisus Hristos. Pentru că totdeauna lupta aceasta este sortită unui sigur şi ruşinos faliment. După ce vrăjmaşul îşi descarcă toate armele urii sale teribile şi costisitoare, când se împrăştie fumul lor, Cetatea credinţei şi adevărului dumnezeiesc apare şi mai întărită, iar temeliile ei, şi mai strălucite.

Doamne, inimii ajută-mi – Traian Dorz

Doamne, inimii ajută-mi,
oricât mi-ar străpunge-o cuie,
crucea slujbei Tale sfinte
până lângă-a Ta, s-o suie.

Cei ce se-ntorc – Traian Dorz

Cei ce se-ntorc de la Hristos
făr-a-I primi iertarea,
îi mai așteaptă, ne-ndoios,
doar veșnică pierzarea.

Să calci cu teamă – Traian Dorz

Să calci cu teamă-n iarba
cea moale de la șes;
ispita, ca năpârca,
acolo stă mai des.

Acolo stă păcatul,
ca șarpele, pândind
uitarea, nevegherea
și râvna lenevind.

Ziua Învierii – Traian Dorz

Ziua Învierii, izbucniţi voios:
Slavă, slavă, slavă Domnului Hristos!
Slavă Celui Care iadul l-a supus!
Slavă, slavă, slavă Domnului Iisus!

Ouăle de Paști – Traian Dorz

– De când ciocnim ouă roșii la Paști, moșule? am întrebat eu odată pe bunicul meu.
– O, demult, copile! Cum, nici asta nu știi? Nu ți-am spus-o?
– Nu, moșule… Te rog, spune-mi-o! Și moșul începu:

În Vinerea Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, când El era răstignit pe cruce și Se chinuia pentru păcatele noastre, în cetatea Ierusalimului venise din altă parte o femeie care adusese cuiva un coș cu ouă.

Pe când trecea ea prin oraș, a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost osândit la moarte și dus să fie răstignit pe dealul Golgotei. Când a auzit ea aceasta veste cutremurătoare, inima ei s-a umplut de durere și a fost străpunsă ca un țepuș. Mântuitorul trecuse odată, demult, și prin satul ei…

Top