Audio

Dar odată temelia pusă, vine marea răspundere a fiecărui lucrător, asupra felului cum clădește el pe temelia asta. Și ce fel de material folosește în clădirea lui Dumnezeu.

De-a lungul temeliei acestei uriașe clădiri, sunt împrăștiați mulți lucrători. Dar, ca la orice altă zidire, pe tot lungul zidului este un singur dreptar, după care trebuie să clădească fiecare, unul cu celălalt, de la un capăt la altul al zidului.

În sectorul său, fiecare lucrător face cum vrea, dar el este totuși obligat să țină seama neapărat și de ceilalți… Să se verifice pe el însuși după cei de lângă el. Să-i vadă și pe ei cum lucrează: bine sau rău. Dacă fac bine, să facă și el ca ei. Dacă fac rău

În vremile binecuvântate ale credinței unul zice și toți ceilalți ascultă. În vremile rele ale credinței fiecare zice și nimeni nu ascultă. Când dragostea este fierbinte într-o adunare frățească, atunci toate duhurile sunt unite, toate gurile au un grai, toate inimile au o simțire, toate mințile au un gând.

Și câtă vreme această dragoste fierbinte îi întreține între ei, această atmosferă sfântă de lucrare și rodire frumoasă, atâta vreme nu este nevoie nici de vânturi aspre și nici de încercări apăsătoare peste ea fiindcă totul se poate face în bucurie și în pace.

Și de ce se zice: toți împreună? Pentru că toți suntem o scumpă Familie împreună și pentru că toți avem același destin și același țel împreună. Și pentru că toți avem același trecut, aceiași părinți, aceeași rădăcină. Și avem același prezent, aceeași pâine din care ne hrănim, aceeași casă în care ne adăpostim, aceeași muncă pe care trebuie să o facem. Și avem același viitor, aceleași datorii față de copiii noștri, față de scopul nostru, față de Dumnezeul nostru. Și pentru că toți vom fi judecați sau răsplătiți după același Cuvânt pe care l-am avut și l-am cunoscut împreună. Și pentru că împreună vom fi trași la răspundere pentru lucrul pe care împreună trebuia să îl facem, fiecare contribuind după darul său și cu puterile sale în vederea țelului comun.

Odată ce fiecare ne-am cunoscut și ne-am recunoscut slujba la care am fost chemați, cu cea mai adâncă smerenie și curăție de inimă trebuie să ne ținem cu tărie statornică de slujba aceasta. De slujirea aceasta și nu de alta.

De cele mai multe ori, faptul că ai primit un dar nu-ți dă îndreptățire să-ți închipui că le mai poți avea și pe altele. Și dacă ai o slujbă, să-ți închipui că o mai poți face foarte bine și pe alta, a altuia.

Cine este chemat la o slujbă, să se țină de slujba la care a fost chemat – așa sună limpede și hotărât porunca Domnului nostru.

Nu alungați dintre voi pe frații înțelepți și nu-i disprețuiți! Nu lepădați sfaturile lor și nu vă grăbiți să-i judecați cu asprime, când ei caută să vă arate drumuri pe care voi încă nu le vedeți! Și când ei caută să vă facă să primiți adevăruri pe care voi încă nu le înțelegeți. Dacă ei sunt în adevărul învățăturii de la început și trăiesc în legătura dragostei frățești, străduiți-vă să primiți lumina lor și să umblați în această lumină pe drumurile duhovnicești. Fiindcă vremurile sunt în continuă schimbare, cum sunt ținuturile prin care călătorim. Iar trebuințele Lucrării Domnului se modifică și ele, după vremile pe care le străbatem. De aceea, și felul de lucru trebuie îmbunătățit mereu, pentru un spor cât mai bun.