Pr. Iosif Trifa

S-a născut la 3 martie 1888 și a plecat la Domnul la 12 februarie 1938 – a fost un preot ortodox român – întemeietorul pământesc al mișcării Oastea Domnului.

Viaţa

Preotul Iosif Trifa s-a născut în familia lui Dumitru și Ana Trifa din satul Certege, jud. Turda, ca al patrulea din cei șase fii ai acestora. Dumitru Trifa şi Ana Trifa, născută Bota, au venit în Certege din Scărişoara – de lângă Albacul lui Horea.

Matricola botezaţilor bisericii greco-orientale Certege indică, prin semnătura parohului Constantin Comişel, în tomul 1 la numărul 6/1888 că pruncul Iosif a fost botezat în ziua de 6 martie 1888.

Despre pr. Iosif Trifa – Traian Dorz

Un vizionar de talie universal – evanghelică. Un erou, un profet, un geniu, un martir al lui Hristos. Aceasta este mărturia unuia dintre ultimii martori care l-au cunoscut şi au colaborat cu el.

Om trimis de Dumnezeu, el a trăit poate cu sute de ani înaintea celor de o generaţie cu el. Era ca un munte care privea departe, înainte peste toate muşuroaiele care erau lângă el sau înaintea lui. El a intuit adevăruri pe care nu numai cei din generaţia sa, dar poate că nici cei din câteva generaţii viitoare, nu vor fi în stare să le cuprindă. Ca un descoperitor care vede continente noi acolo unde contemporanii lui cred că este sfârşitul pământului.

El n-a fost niciodată deznădăjduit şi niciodată exaltat. N-a vrut să fie nici stăpânul dar nici robul nimănui, în afară de Hristos, ci liber în Hristos, frate cu toţi, pentru a-l putea simţi fiecare lângă el deşi era atât de departe înaintea tuturor,

Traian Dorz

Fratele Traian Dorz s-a născut la 25 decembrie 1914 şi a plecat la Domnul la 20 iunie 1989. A fost urmaşul şi continuatorul lucrării duhovniceşti a părintelui Iosif Trifa de la Sibiu, iniţiatorul pământesc al Oastei Domnului.

Viaţa

Fratele Traian Dorz s-a născut din părinţii Constantin şi Maria în cătunul Râturi (azi Livada Beiuşului) din comuna Mizieş, judeţul Bihor, în apropiere de Beiuş. Părinţii săi erau oameni gospodari, respectaţi în sat pentru cinstea şi vrednicia lor. A fost singurul copil la părinţi. Tatăl a fost înrolat în Primul Război Mondial, căzând prizonier la ruşi în 1916, de unde a scăpat ca prin minune în 1919.

În mai multe rânduri, în anii copilăriei sale, au intervenit întâmplări ce i-au pus viaţa în pericol şi numai prin grija lui

Ioan Marini, martorul credincios, „fratele învățător”

Fratele nostru Ioan Marini s-a născut la 1 martie 1908 în satul Săsciori de lângă Sebeş, în judeţul Alba, din părinţii Ioan şi Ana, ca al doilea dintre cei opt copii ai lor. Fiind o familie de oameni săraci dintr-un sat sărac, deşi n-au avut decât foarte slabe posibilităţi materiale, totuşi părinţii l-au dat pe el la şcoală, dorind ca măcar unul dintre copiii lor să ajungă la o situaţie mai bună în viaţă.

După ce a terminat Şcoala Normală a fost numit învăţător într-una dintre comunele apropiate de Săsciori, şi anume Strungari, unde numai după doi ani de profesiune s-a îmbolnăvit grav. După un an de spitalizare, nemaifiind în stare să profeseze învăţătoria, a fost pensionat definitiv din învăţământ.

Astfel, aflând şi el despre mişcarea duhovnicească a Oastei Domnului, la începutul anului 1928, a îmbrăţişat-o din toată

Petru Popa de la Săucani

Ai fost rob, dar ai fost fiu,

Lumii mort, pentru Cer viu,

Printre frați neîntrecut.

Ai fost sfânt,

Dar n-ai știut. (Traian Dorz)

Fratele Popa Petru s-a născut în satul Săucani, jud. Bihor, în anul 1918 şi s-a predat Domnului de mic copil, încă pe când era în şcoala primară, la vârsta de 12 ani, în anul 1930. Era pe atunci un învăţător în satul său, anume Dumitru Hera, care în timpul acela era un foarte bun frate în Oastea Domnului. Acest bun frate i-a învăţat pe copii în școala lui nu numai cartea lumeasca, ci le-a propovăduit şi din Cartea lui Dumnezeu, Biblia. Dintre toți elevii lui, s-a ales însă unul, care a pus la sufletul său tot ce auzea din gura acestui îndrumător duhovnicesc. S-a predat din toată inima Domnului Iisus. Şi îndată a început să lucreze pentru El.

Încă elev în şcoala primară, a început să ia parte pe la toate adunările Oastei Domnului, care atunci începeau să se înfiripeze prin toate satele din jurul Beiuşului şi până spre Oradea. Încurajat de fratele Pavel Maliţa de la Oradea şi însoţit

Arcadie Nistor de la Burla

Ținta vieții mele este Iisus cel Răstignit. El, numai El. Să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui, să-L cunosc pe El, să ajung la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.
Arcadie Nistor (1924-2006)

Arcadie Nistor vine pe lume în 25 ianuarie 1924 pe frumoasele plaiuri bucovinene, fiind cel mai mic băiat din cei zece copii ai părinților Simion și Natalia Nistor, oameni gospodari din comuna Volovăț, județul Suceava.

Pavel Malița (avocat)

S-a născut în anul 1895, în comuna Săcădat, aproape de Oradea, în județul Bihor. A făcut studiile la Oradea și Cluj, luându-și diploma de avocat. După terminarea școlii a fost luat în armată, apoi mobilizat pe front în războiul din 1914-1918, trimis pe frontul din Italia cu armatele austro-ungare, fiindcă Ardealul era pe atunci încorporat în Austro-Ungaria.

După eliberarea Ardealului, a ocupat postul de jurisconsult la Prefectura județului Bihor din Oradea, post în care a funcționat până la pensionarea sa, în 1965.

Prin anul 1930, când Oastea Domnului era în plin avânt, fratele Pavel Malița a fost printre primii intelectuali din Oradea care s-a predat Domnului, înscriindu-se în Lucrarea Oastei cu un grup frumos de preoți și laici înflăcărați de minunatul ideal duhovnicesc și misionar al acestei sfinte mișcări.

Pr. Vladimir Popovici

A văzut lumina zilei în orașul Chișinău – Basarabia, în 6 februarie 1896, din părinții: preot Vasile Popovici și Eufrosina. Amândoi părinții erau de o mare credință, cinste și evlavie, împlinindu-și toate îndatoririle sfintei lor slujbe în cel mai frumos fel, spre slava și voia lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc i-a binecuvântat cu 11 copii, pe care i-au crescut cu multă grijă în dragostea și frica lui Dumnezeu.

La nașterea celui de-al 11-lea copil, mama a murit, fiind înmormântată la Mereșeni – Lăpușna, unde era atunci tatăl preot. A fost jelită cu multă durere și lacrimi.

Mai ales pentru fiul ei Vladimir, pierderea mamei scumpe a fost o pricină de mare și îndelungă durere. Plecarea mamei l-a făcut să dorească nespus de mult Împărăția Cerească și să se pregătească și el pentru o viață care să-l facă tot mai

Valer Mândroni

Fratele Valer Mândroni s-a născut în satul Ciula Mare de lângă Hațeg, județul Hunedoara, la data de 2 februarie 1902, din părinții Petru și Ana. A mai avut cinci frați. După terminarea școlii primare a rămas în casa părintească, devenind un bun și harnic agricultor. Iar după eliberarea din armată, s-a căsătorit cu soția sa Voichița, având doi copii: pe Valer și pe Iulius.

Fiind prețuit de toți pentru hărnicia și priceperea sa, a fost ales primar al comunei între anii 1933 și 1940. Dar viața aceasta mereu în mijlocul lumii și în tovărășia multor oameni de tot felul l-a atras pe căile petrecerilor lumești și ale băuturii. Mai ales că în zona aceea sunt mulți pomi și se face multă băutură aducătoare de pierzare, atât trupească, cât mai ales sufletească, multora. Bietul frate Valer, înainte de a-L cunoaște pe Domnul Iisus, era prins cu totul în patima acestor băuturi.

Dumitru Romanenco

Fratele nostru Dumitru Romanenco s-a născut în comuna Voinova din județul Orhei – Basarabia, prin anul 1890. Părinții săi au fost oameni înstăriți, având o moșie de o sută de hectare într-un loc nespus de frumos. La mijlocul moșiei era un lac cu ape limpezi și cu maluri înflorite, lângă o pădure și o câmpie minunată. După întoarcerea lui la Domnul, prin anul 1930, aici la conacul său de lângă lacul și pădurea minunată aduna el frații și surorile din Voinova și din împrejurimi în adunări pline de binecuvântare, lăudând pe Domnul și petrecând ceasuri și zile neuitate în Numele Domnului Iisus.

Fiind un om harnic și credincios, împreună cu soția sa Vera au făcut din casa lor o Betanie binecuvântată, oferind acolo loc plăcut de odihnă și recreere multor frați și surori mai lipsiți ori mai bolnavi. Multe zile fericite au petrecut acolo și părintele Vladimir cu soția sa Eufimia, care deveniseră ca o familie împreună cu familia fratelui Romanenco. De acolo porneau apoi

Înaintași

Ai fost rob, dar ai fost fiu,

Lumii mort, pentru Cer viu,

Printre frați neîntrecut.

Ai fost sfânt,

Dar n-ai știut. (Traian Dorz)