Un fiu al răbdării și o jertfă a dragostei pentru Domnul a fost și fratele nostru Moroz Ioan din Volovăț, Burla.
Fratele Moroz Ioan s-a născut la 24 iunie 1893, din părinții Nicolae și Maria. Tatăl său a murit pe când el era încă copil mic. Mama sa recăsătorindu-se, nu a mai avut grijă de el și de ceilalți frățiori ai lui. Abia crescut mai mărișor, a fost slugă la străini și așa și-a câștigat traiul până târziu.
Fratele Iulius Igna s-a născut în anul 1891, la Câmpuri de Sus, lângă Ilia, județul Hunedoara.
A crescut în aceste locuri frumoase, cu dealuri și pomi roditori, dar a rămas de mic copil fără tată, fiind îngrijit numai de mama lui, Maria, care era o femeie evlavioasă. Ea l-a învățat din copilărie să fie credincios și să iubească lucrurile Domnului, rugăciunea, biserica și cântarea religioasă…
Fratele Dudaș Nicolae s-a născut în Rieni, județul Bihor, în anul 1890 și s-a căsătorit cu sora Ana în anul 1912. Au avut șapte copii pe care, cât a trăit el și soția lui, i-au îndrumat cu dragoste și stăruință pe calea lui Dumnezeu.
Au intrat amândoi deodată în Lucrarea Oastei Domnului, prin anul 1935, când începuse o frumoasă și puternică vestire a Evangheliei și prin aceste părți ale județului Bihor. Îndată ce au primit Cuvântul lui Dumnezeu în inimile și în casa lor, fratele Nicolae și sora Ana au început să cheme și să atragă în Oastea Domnului pe toți din apropierea lor. Începând din primul an, adunările Oastei erau ținute chiar în casa lor.
S-a născut în anul 1895, în satul Batiz şi a fost singurul fiu al părinţilor săi, Gheorghe şi Firuţa. Fratele Gheorghe Munteanu a fost printre primii ostaşi ai Domnului din Hunedoara, care a devenit în curând judeţul Oastei. Din primele zile când i-a căzut în mână foaia «Lumina Satelor» scrisă de Părintele Iosif, inima lui s-a ataşat total faţă de părintele şi de Lucrarea Oastei Domnului. Mama sa, Firuţa, a fost o femeie evlavioasă şi şi-a crescut pe singurul ei fiu în frica şi ascultarea lui Dumnezeu, aşa că întoarcerea lui la Domnul a fost ca o urmare normală a creşterii primite din copilăria sa.
Fratele Ghiţă Timu, fratele orb, cum i se mai spunea, s-a născut în 20 iulie 1902, în satul Roşcani, judeţul Galaţi. N-a fost orb din naştere, a devenit orb mai târziu, în urma unei boli care l-a lăsat infirm pe toată viaţa lui. În această stare l-a găsit întâlnirea şi chemarea Domnului în primăvara anului 1936, când, în marea mişcare misionară a vestitorilor Oastei Domnului, s a făcut o adunare frăţească şi în satul lui, Roşcani.
În sărbătoarea aceea erau şi fraţii Paraschiv Sârghie şi Costică Iftimie din Corod, care erau plini de râvnă atunci pentru Domnul.
Fratele Pavel Trandafir s-a născut, printre cei opt copii ai părinților Vasile și Vasilica, în ziua de 14 octombrie 1922, în comuna Grivița, județul Galați. Părinții săi, fiind oameni mai cu stare, au putut să-l ajute să învețe carte mai bine decât alții. Încă de mic a dovedit multă dragoste față de istorie și poezie, iar acestea două i-au dezvoltat sufletul său spre dragoste și frumos. Dragostea de semeni și iubirea de frumusețile lui Dumnezeu. Ca pe tânărul Timotei din Biblie, bunica și mama lui Pavel l-au luat cu ele încă de mic la adunările Oastei Domnului, crescându-l astfel în dragostea și frica Domnului.
În cadrul închisorii – relatează învățătorul Marini – există și o secție pentru minori, condamnați pentru fapte penale, precum și o școală de reeducare pentru acești copii cu grave devieri de comportament. Într-o zi m-a întâmpinat profesorul școlii, adresându-mi-se:
– Am înțeles că dumneata ai calitatea de învățător și ai ajuns aici din motive de religie, iar acum faci educație cu Biblia la acești pușcăriași.
După vizita facută fraților din Basarabia și Bucovina de Nord, Ioan Marini vine în Moldova pe Valea Trotușului, la Comănești și împreună cu fratele David Bălăuță vizitează grupările de frați din zonă. Aveau loc adunări cu mari mulțimi de participanți ce continuau la nesfârșit, zile și nopți, cu ocazia trecerii fratelui Ioan Marini pe meleagurile lor. Însă, pentru un așa frumos succes pe linia Oastei Domnului, diavolul s-a înfuriat la culme. Conspirația s-a dovedit prezentă și pe meleagurile Moldovei. Ioan Marini era spionat și aici de același soi de spioni ce-i suspectau activitatea în toată țara.
Cât de amar este când, în ceasul cel mai scurt și mai greu dinaintea unei ruperi dureroase, având atâtea de împărtășit celui preaiubit de care te desparți, simți totuși că el nu te poate înțelege. Privești în ochii lui și vezi nedumerirea, neînțelegerea, nelimpezimea, nepărtășia lui… Asculți cuvintele sale mirate sau triste, dar străine și te mâhnești și mai mult. Cercetezi inima lui și i-o simți învăluită în întuneric, de întristare și neputință. O, dacă noi am avea totdeauna iubirea înțelegătoare!
Vorbirea pe care a ținut-o părintele Iosif la înmormântarea din București
Preasfințite Stăpâne, iubiți creștini și prea iubiți frați din Oastea Domnului.
O mare durere ne-a strâns pe noi azi aici, la biserica aceasta din capitala țării. Am venit să petrecem la locul de odihnă pe acela care a fost bunul păstor al acestei biserici și pe acela care ne-a fost părinte drag și conducător scump în Oastea Domnului.
Stăm îndurerați în fața acestui sicriu. Dar în durerea aceasta este ceva deosebit. În durerea aceasta este ceva care înalță și sfințește suflete.