Înaintași - Oastea Domnului

Părintele Iosif Trifa, părintele poporului român – Pr. Viorel Chircă

Vorbirea părintelui Viorel Chircă de la mormântul părintelui Iosif Trifa – Sibiu, 14 februarie 2009

Chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos totuși n-aveți mai mulți părinți, pentru că eu v-am născut în Hristos Iisus prin Evanghelie. De aceea vă rog să călcați pe urmele mele. (1 Cor. 4, 15-16)

Ne bucurăm fericiți pentru tainica prezență, cercetare și lucrare a Duhului Sfânt înlăuntrul nostru și în mijlocul nostru. Suntem mulți cei ce ne vedem acum aici, dar suntem încă și mai mulți, mult mai mulți: Domnul Iisus, părintele Iosif, fr. Traian și toți frații și surorile noastre de Dincolo sunt prezenți aici. Nu-i asta o speculație. E o fericită realitate. Îi simțiți? E o fericită realitate.

Să ne aducem aminte de sfinții noștri înaintași: Sabin Oprean

S-a născut în 5 martie 1923, în satul Bucureștei – Brad, județul Hunedoara, din părinții Lazăr și Ana. Dar curând a rămas orfan de tată, care lucra în mină și a murit într-un accident de subteran. A trăit apoi mai greu, trebuind să muncească pe la alții și să crească printre străini. La vârsta de 13 ani, prin 1936, a intrat în Oastea Domnului punând legământ cu ocazia unei adunări făcute în satul lor de către alți frați veniți în misiune. Încă de la începutul intrării lui în Oaste, fratele Sabin s-a dovedit un suflet devotat Domnului.

Împreună cu fratele Gheorghe Marian și cu alți frați și surori mergeau în misiune prin satele din jurul Bradului și până spre Ilia și Hălmagiu, citind din Biblie și cântând pentru atragerea multor suflete pe calea Domnului.

Pe fratele Traian Dorz eu îl număr cu sfinții (I) – IPS Serafim Joantă

În numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfântului Duh. Amin! Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Slăvit să fie Domnul! Preacuvioși și cucernici părinți, cuvioase măicuțe, iubiți frați și surori, membri ai Oastei Domnului. Când, cu câteva luni în urmă, părintele Corneliu Clop ne-a trimis o carte nouă despre fratele nostru drag Traian Dorz, și după aceea un telefon prin care mă invita la această adunare comemorativă, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la trecerea la Domnul a fratelui nostru Traian, ca să vin aici la Mizieș, satul, locul natal al frăției sale, mi-am pus pe inimă să răspund acestei invitații, mai cu seamă pentru că am fost și sunt legat de Oastea Domnului prin toate fibrele vieții mele lăuntrice.

Pe fratele Traian Dorz eu îl număr cu sfinții (II) – IPS Serafim Joantă

Dacă nu Îl mai recunoaștem pe Dumnezeu, religia este măturată, aș zice înlăturată la marginea societății. E o chestiune privată. Fiecare face cam ce vrea el, cum vrea el, nu te oprește nimeni – cum vedeți că, uite, și eu pot discuta lucrurile acestea aici și nu mă tem că mă leagă cineva că strig împotriva celor care dau legi la Bruxelles sau la Strassburg sau în altă parte.

Deci, ne bucurăm, pe de o parte, de o libertate extraordinară, pe care lumea poate n-a avut-o niciodată, dar iată e o libertate fără responsabilitate.

Nicolae Mihai – Un martor credincios

Ce este omul se cunoaște după numele care i s-a dat de mult… (Ecls. 6, 10)

NICOLAE – biruitorul poporului, domnitorul poporului, cuceritorul poporului.

Timpul este cel care conturează cel mai sigur și limpede reala valoare a unui slujitor devotat Împăratului său. Chiar dacă timpul mai aruncă în uitare amintiri ale persoanelor dragi, totuși nu poate șterge dâra de lumină pe care acestea au lăsat-o înaintea noastră pe drumuri goale de ecou, oferindu-ne semn de tinerețe, de râvnă și muncă.

Ce binecuvântare este pentru o adunare care a avut un asemenea trimis, în stare să vegheze și să slujească!

Mărturia sorei Irina Pârvan (I)

Sunt născută în Bucureşti şi am locuit de la 7 ani în Timişoara. La vârsta de 9 ani, mama…m-a luat şi ne-am dus la o adunare la comuna Agalin. Acea adunare a fost în Biserică şi acolo am depus legământul şi după legământ am avut pregătită o poezie. Între timp, la acea adunare, Securitatea a urmărit un frate: Nicu Micu, din Moldova…Şi la un moment dat ne-am trezit cu Biserica înconjurată de securişti. Îl căutau pe acest frate. Preotul, fiind preot credincios, făcând parte din Oastea Domnului, …a început să facă slujbă, că slujba era permisă; Oastea Domnului nu era permisă; şi tot preotul l-a salvat…pe fratele Nicu Micu. El a ieşit pe geamul altarului, unde era o pădure şi securiştii n-au observat…

Mărturia sorei Irina Pârvan (II)

În ianuarie ’61 am fost transportată din nou la Arad, unde era considerată ca reeducare…Atât numai că am lucrat şi am avut dreptul la un pachet de 5 kilograme. Atunci a fost prima înştiinţare din partea mea pentru soţul meu şi pentru familie că sunt în viaţă. Deci până în ’61 ei n-au ştiut nimica de mine. Din ’59, data arestării, până în ’61, când am ajuns la Arad.

La Arad, m-am împrietenit cu o deţinută care avea 10 ani de puşcărie făcuţi… Aici, la Arad…am lucrat la împletituri de coşuri şi sticluţe şi pentru a lucra aceste nuiele, trebuia să le muiem într-o covată. Eu m-am îmbolnăvit la mâini, ori am avut o avitaminoză…mi-au căzut toţi dinţii din gură, mi-au rămas numai rădăcini, şi părul.

Mărturia sorei Irina Pârvan (III)

Eliberarea a fost iarăşi interesantă…Eu de la Arad m-am eliberat din închisoare…Trebuia să fiu cu cel puţin o lună de zile scoasă afară, să mi se dea mâncare bună, să mi se dea alte haine pentru că ale mele erau vechi şi neîngrijite, dar totuşi cu ele m-am eliberat.

Cu trei zile înainte, a venit o comisie de la Bucureşti, a venit direct la mine şi m-a întrebat pentru ce sunt închisă.

-Sunt politic.

-Adică cum politic?…să nu mai spun că sunt politic, să spun că sunt ceristă. Şi eu m-am gândit: De unde ştie ăsta că eu lupt pentru cer?

Sunet, logos și miresme – Ioan Beg

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă… Tu ești cel mai frumos dintre oameni și harul este turnat pe buzele Tale. De aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie (Psalm 45, 1-2). Fratele Traian, prin nașterea și moartea sa, a împărțit anii vieții noastre de după 1989, în două părți oarecum egale. Căci s-a născut în 25 decembrie și a plecat în veșnicie în 20 iunie. Astfel, an de an, în preajma acestor date, sărbătorim poetul în diferite locuri și moduri. Cu adunări comemorative, cu slujbe de parastas, cu articole în revistă, articole ce le-am dori, pline de farmec… Acum, la a 28 a comemorare, încercăm să refacem, din imagini și emoții, ceva din chipul drag ce l-am păstrat în noi.

O pildă grăitoare despre viața fratelui Ioan Marini – Traian Dorz

În vorbirile fratelui Marini toată marea putere venea din viața lui puternică de rugăciune.

Și venea din părtășia pe care el o avea neîncetat cu Domnul. Atât prin citirea Cuvântului Sfânt, cât și prin rugăciunea lui aproape necurmată.

Iată de pildă o întâmplare descrisă tot de surioara din Sâmbăteni, întâmplare petrecută chiar în casa lor:

…după terminarea adunării de seara, mama mea a chemat pe fratele Marini pentru odihnă la noi. Parcă îl văd și acum… mama îi pusese să mănânce, dar dânsul a zis: soră, dacă ai puțin lapte, eu sunt suferind, stau rău cu dantura… doar puțin lapte și gata. Mama i-a adus laptele și i l-a lăsat pe masă, apoi i-a desfăcut patul ca să se culce și după aceea a ieșit lăsându-l singur.