Înaintași - Oastea Domnului

Om trimis de Dumnezeu (I) – James Foster

Sfânta Scriptură afirmă în repetate rânduri că Moise a fost trimis de Dumnezeu, fapt evident prin amploarea lucrării și rezultatele ei. Desigur că Moise a fost trimis cu o misiune unică. Dar Biblia ne mai învață că fiecare creștin este un trimis al lui Dumnezeu. Și Însuși Domnul Iisus a declarat identitatea și misiunea trimișilor Lui astfel: “Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii.” Așadar fiecare mădular din trupul lui Hristos ar trebui să fie activ în a se împotrivi stricăciunii păcatului și stăpânitorilor întunericului acestui veac.

Om trimis de Dumnezeu (II) – James Foster

A ȘTIUT CE SĂ ALEAGĂ

Moise știa la fel de bine și ce nu a vrut dar și ce a vrut. Cuvânt care a fost tradus ci a vrut implică noțiunea de “a alege”. Moise nu a stat deloc pe gânduri. Odată ce a făcut alegerea, a fost gata să plătească prețul pentru decizia luată. În limba greacă cuvântul tradus ci a vrut este “hairetikos” care în limba română înseamnă “eretic”. În ochii egiptenilor, așa a fost. Moise a respins zeii lor și tot ce avea el în Egipt ca să-L urmeze pe singurul Dumnezeu adevărat într-o misiune unică. Ce ironie că un astfel de cuvânt îl definește pe Moise chiar în momentul alegerii sale.

În amintirea fratelui Ioan Marini – 110 ani de la naștere

1942 a fost pentru noi un an în care au început examene și mai grele decât până atunci. A fost anul primelor noastre închisori pentru Domnul. Întâi a început fratele Marini. Iată cum i s-a întâmplat lui:

După șapte luni de război, unitatea cu care fusesem și eu pe front, distrusă de lupte, se întoarse în țară pentru refacere. În acest timp eu venisem bolnav într-un concediu de două luni acasă. Atunci am fost internat la spital. După zece zile am ieșit din spital, rămânând acasă. Bucuros că m-am întors la revistă, fratele Marini s-a încărcat cu cărți și Biblii să plece pe la frați în misiune… Îi era tare dor de frați…

Înaintași și urmași (I) – Traian Dorz

Dumnezeu nu va uita niciodată pe marii înaintași ai Soliei Sale către Omenire, pe acei binecuvântați bărbați vrednici ai credinței Lui, care L-au iubit pe Domnul atât de mult și au făcut atâta pentru El. Din pricina acestor înaintași, Dumnezeu a făcut față de toți urmașii lor, un legământ de veșnică bunăvoință (Exod 20, 6). Să nu-i uităm nici noi, fiindcă este sfântă porunca: Aduceți-vă aminte de ei…

Faptele credinței marilor noștri înaintași și meritele părinților noștri credincioși, au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu i-a înălțat și binecuvântat pe ei înșiși, pe acei care le-au avut aceste fapte și merite. Cu ele devin, apoi, un veșnic temei pentru care sunt primiți, ascultați și ajutați și toți urmașii acestora.

Înaintași și urmași (II) – Traian Dorz

Sã ne ridicãm cu toatã încrederea, toate rugãciunile şi toate strigãtele noastre, toate lacrimile şi toate sfâşierile inimilor noastre îngrijorate de viitorul Lucrãrii Domnului, spre Dumnezeu, ca s-o izbãveascã El. Sã-L chemãm sã vinã El, Domnul Însuşi, cu toatã graba, în apãrarea Cauzei Sale contra stricãtorilor şi în sprijinul Lucrãrii Lui… Sã-şi facã El dreptate Numelui Sãu batjocorit, aducând totdeauna izbãvira şi biruinţa şi Lucrãrii Sale şi Cauzei Lui. Atunci când Domnul Îşi va înãlţa Numele Lui, vor fi înãlşţaţi şi cei ce-L iubesc.

Când El Îşi va elibera Cuvântul Sãu, vor fi liberi şi cei ce-L mãrturisesc.

Un adevărat martir al vremurilor noastre

Numai cine a gustat din cupa durerilor poate să înțeleagă în oarecare măsură multele suferințe ale părintelui Iosif Trifa. Lăsând la o parte cele sufletești, ne oprim la multele chinuri pe care le suferă trupește.

Pulmonar, cu frenicectomie, intervenție chirurgicală ce se face bolnavilor de piept când nu mai au nici o speranță de scăpare. La intestine, operat de șase ori, cu răni încă deschise.

Omagiu fratelui Traian Dorz – Episcop Daniil Stoenescu

Șama, fiul lui Aghe, din Harar… (II Regi 23, 11)

După el vine Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi, unul dintre cei trei viteji care împreună cu David au înfruntat pe filisteni, când se adunaseră la război și când israeliții se retrăseseră pe înălțimi. acesta s-a ridicat atunci și a lovit pe filisteni până ce i-a obosit și i s-a lipit mâna de sabia sa. În ziua aceea a dat Domnul biruință mare și poporul s-a dus după el, numai ca să adune pe cei uciși. După el vine Șama, fiul lui Aghe, din Harar. Când filistenii s-au adunat la Lehi, unde era o țarină semănată cu linte, și când poporul a fugit de filisteni, acesta a rămas în țarină și a apărat-o, bătând pe filisteni. Atunci Domnul a dat biruință mare. (II Regi 23, 9-12)

Lucrul și nelucrarea (II) – Traian Dorz

Binecuvântată să fie Ziua când toți cei care sunt blânzi și curați cu inima nu vor mai fi nici înfometați, nici înșelați, nici robiți, când nu vor mai fi nici apăsați, nici mâncați fără milă de nimeni. Ziua când, în loc să-i vadă cu teamă pe tiranii lor de altădată, Îl vor vedea cu bucurie pe Dumnezeul lor (Isaia 60, 18-21). Binecuvântată să fie Ziua când pe toată întinderea moștenirii Tale, Iisuse Doamne, vor fi numai pășuni verzi și ape de odihnă, când peste tot unde vor merge oile Tale, pădurile vor fi prietenoase și odihnitoare, soarele le va fi fericit și dulce, ființele pașnice și drăgăstoase… Binecuvântată să fie în veci ziua când nu va mai fi nicăieri nici un hoț și nici un lup. Ziua când nu va mai fi nici o teamă și nici o primejdie de nici un fel și pentru nimeni, pe totdeauna (Matei 6, 10).

Traian Dorz – Căpetenia

Comemorăm pe poetul şi fratele nostru Traian Dorz, cu scopul de a mulţumi lui Dumnezeu pentru harul de care l-a învrednicit pe el, iar prin el şi pe noi.

Dumnezeu l-a înzestrat cu darul poeziei şi, pentru că n-a fost nepăsător faţă de acest dar, prin muncă şi prin har, a devenit un mare poet al creştinătăţii, iar noi am devenit direct beneficiarii acestor sfinte poezii şi învăţături inspirate, adevărate comori nemuritoare. De aceea dorim să reîmprospătăm pentru noi şi pentru copiii noştri aducerea aminte a ceea ce am primit de la Dumnezeu prin mai marele nostru frate în Hristos, ca să putem apoi aduce împreună mulţumire şi recunoştinţă, după cuviinţă. Şi, de asemenea, să împlinim cuvântul care ne îndeamnă să privim la felul de vieţuire al mai marilor noştri şi să le urmăm credinţa…

Mărturia fratelui David Bălăuță despre fratele Ioan Marini

Fratele David Bălăuță, iată ce spune și el:

…Era un om cu totul deosebit în rugăciune: se scula noaptea pe lângă frați și se ruga pe unde putea. La Corna, lângă Arad, unde am mers împreună cu alți frați, luni dimineața când sătenii mergeau la coasă l-au auzit și văzut pe fratele Marini în genunchi în grădina casei unui frate, rugându-se cu plânset mare. Se rugase acolo toată noaptea aceea…

Se spune despre el că intra în curțile fraților printre câini și nu-l mușcau, nici nu lătrau la el…

La Cricău în via surorii Suzana, în timp ce noi ceilalți toți ne-am odihnit și am dormit, el a stat mai bine de două ore în rugăciune…