Fratele David Bălăuță, iată ce spune și el:
…Era un om cu totul deosebit în rugăciune: se scula noaptea pe lângă frați și se ruga pe unde putea. La Corna, lângă Arad, unde am mers împreună cu alți frați, luni dimineața când sătenii mergeau la coasă l-au auzit și văzut pe fratele Marini în genunchi în grădina casei unui frate, rugându-se cu plânset mare. Se rugase acolo toată noaptea aceea…
Se spune despre el că intra în curțile fraților printre câini și nu-l mușcau, nici nu lătrau la el…
La Cricău în via surorii Suzana, în timp ce noi ceilalți toți ne-am odihnit și am dormit, el a stat mai bine de două ore în rugăciune…
La Asău, cât a stat la noi, fratele Ardeleanu spune cum l-a aflat de mai multe ori, departe pe dealul satului îngenuncheat pe o pătură cu Biblia în fața lui, plângând și rugându-se…
Așa știa fratele Marini să se pregătească pentru adunări și așa își pregătea el vorbirile sale. De aceea erau ele pline de atâta putere…
Și câți alți frați și surori pe unde a mai petrecut el n-ar mai avea astfel de lucruri de spus despre el!
Despre câți vorbitori se mai poate spune astăzi astfel de lucruri? De aceea și vorbirile lui sunt așa cum sunt.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol II
