După biruinţa din Eden, diavolul a pus mâna pe cârmuirea lumii. Pe Adam l-a dat jos din scaunul de stăpânitor al pământului, în care îl aşezase Dumnezeu şi s-a suit el în acest scaun. Satana pusese mâinile pe frânele domniei. Dar lumea nu putea să rămână sub stăpânirea şi cârmuirea lui Satana.
„Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima. Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra…” Psalmi 37, 4-5
Pentru mamă:
Iubita noastră mamă, cu-al lacrimii șirag
privim cu duioșie la chipul tău cel drag;
din ochi, din glas, din suflet, dorim să-ți arătăm
în toată viața noastră ce mult îți datorăm.
Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Mă ține lutul meu, de lut legat,
Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.
Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orișice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă dezleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.
O, apără-ţi ochii de-a morţii săgeţi,
o, apără-ţi ochii cu orişice preţ,
fereşte-i de-otrava privirii şerpeşti
o, ochii, ai grijă mereu să-ţi fereşti!
Ispita îţi caută întâi ochii tăi,
prin ei să-ţi trimită în suflet văpăi
prin ei să te-atragă spre patimi fireşti,
– o, ochii, ai grijă mereu să-ţi fereşti!
Cât ochii ţi-s limpezi, ţi-e sufletul sfânt,
– să mergi totdeauna cu ochii-n pământ!
Îţi pierzi curăţia când alţi ochi priveşti,
o, ochii, ai grijă mereu să-ţi fereşti!
… Doar ochii iubirii de mamă şi soţ
priveşte-i întruna, sărută-i cât poţi,
aceştia-s ochii ce-n veci să-i iubeşti
de ei, să ai grijă, să nu ţi-i fereşti!
Traian Dorz, Cântări noi