Text

Te iubesc din inimă, Doamne – Traian Dorz

Psalmul 18, versetul 1

O, ce dulci şi fericite sunt aceste cuvinte, izvorâte din marea recunoştinţă a sufletului care s-a bucurat de o strălucită izbăvire din partea lui Dumnezeu! Nu există o mai mare fericire pe pământ şi nici o mai adâncă dovadă a adevăratei încredinţări despre puterea şi iubirea Domnului nostru Iisus Hristos, Viul nostru Dumnezeu şi Mântuitor (Ioan 20, 28).

Evanghelia duminicii a 18-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa

Şi, pe când Îl îmbulzea pe El poporul să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, sta Iisus lângă iezerul Ghenizaretului. Şi a văzut două corăbii stând lângă iezer; iar pescarii, ieşind dintr-însele, spălau mrejele. Şi, intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat pe el s-o depărteze puţin de la pământ; şi, şezând, învăţa pe noroade din corabie. Iar dacă a încetat a grăi, a zis către Simon: „Depărtează-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre spre vânare!”. Şi, răspunzând, Simon a zis Lui:

Oamenii lumii acesteia – Traian Dorz

Psalmul 17, versetul 14

Ce bun lucru este pentru orice om cumpătat când, prin felul muncii lui sau prin al firii sale, se poate ţinea cât mai departe de oamenii lumii acesteia. De mulţimea gălăgioasă şi stricată. De tovărăşiile desfrânate şi pierzătoare. De societatea zgomotoasă şi uşuratică. De anturajul vicios şi blestemat al oamenilor lumeşti. Al acelui fel de oameni care, în orice loc şi cu orice ocazie, se dedau la desfrânare, atât cu vorbele gurii, cât şi cu mişcările privirii, şi cu gesturile mădularelor, şi cu toate expresiile fiinţei lor. Al acelui soi de oameni care sunt plini de orice fel de prefăcătorie în orice stare a vieţii lor.

Pricina nevinovată și buzele neprefăcute – Traian Dorz

Psalmul 17, versetul 1

Acestea sunt cele două condiţii în care trebuie să ne înfăţişăm cu rugăciunile noastre spre Dumnezeu: să fie pricina noastră nevinovată şi buzele noastre neprefăcute. Acestea se cere să le avem fiecare din noi când venim în faţa Sfântului Altar cu darul nostru şi în faţa Sfântului Dumnezeu cu cererile noastre.

Evanghelia duminicii după Înălțarea Sfintei Cruci – Pr. Iosif Trifa

Zis-a Domnul: „Cela ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Că cine va vrea să-şi mântuiască sufletul său, pierde-l-va pe el; iar cine-şi va pierde sufletul său, pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui pe el. Că ce ar folosi omului dacă ar dobândi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?

Idolii se înmulțesc – Traian Dorz

Psalmul 16, vers 4

Pe măsură ce omul şi omenirea se îndepărtează de Singurul Dumnezeu Adevărat şi de Domnul nostru Iisus Hristos, Care este puterea Adevărului (Ioan 17, 3; 1 Corinteni 8, 4), inima lor înşelată şi stricată îşi află şi îşi inventează tot mai mulţi idoli la care să se închine, tot mai mulţi stăpâni la care să se robească, în slujba cărora să se înjosească şi în mocirla cărora să-şi afle noi forme de tăvăliri destrăbălate.

Învățătură la praznicul Înălțării Sfintei Cruci – Pr. Iosif Trifa

Acum avem prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci. Praznicul acesta şi-a luat începutul astfel: pe la anul 328, împărăteasa Elena a plecat la Ierusalim, ca să afle Sfântul Mormânt şi adevărata Cruce pe care fusese răstignit Mântuitorul Hristos. Era un lucru greu acesta pentru că iudeii, după Învierea lui Iisus, sfat urât făcut-au, ca să astupe cu pietre şi pământ crucile de pe Golgota şi mormântul din care înviase Hristos.

Evanghelia duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci – Pr. Iosif Trifa

Zis-a Domnul: „Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel Care S-a pogorât din cer – Fiul Omului, Care este în cer. Şi, precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa se cade a Se înălţa Fiul Omului. Ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pe Fiul Său, Cel Unul-Născut, L-a dat, ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El”. (Ioan 3, 13-17)

Păzește-mă Dumnezeule – Traian Dorz

Psalmul 16, vers 1

În lumea aceasta atât de plină de primejdii şi în viaţa aceasta atât de plină de tot felul de vrăjmaşi, omul, cu cât se simte mai slab, cu atâta caută mai cu grabă un loc de adăpost.

Iertare și laudă (III) – Traian Dorz

Oamenii nu se pot reţine să nu strige încântaţi şi extaziaţi: Ce măreţi sunt aceşti munţi frumoşi! Sau: ce măreţe sunt aceste valuri puternice! Sau: ce măreţe sunt bolţile acestei peşteri! Ori: ce măreaţă este avalanşa aceasta de nori, străbătută de nenumărate fulgere şi trăsnete… Ori: ce măreţe sunt aceste privelişti!… Oamenii aceştia se pot totuşi opri o viaţă întreagă numai la aceste uimitoare măreţii dar fără să-L vadă îmbrăcat cu ele şi îmbrăcat în ele pe Dumnezeul tuturor şi pe al lor, Care este dincolo de aceste acte ale Lui.

Top