Resurse

Osteneala și lenea (II) – Traian Dorz

Domnul Iisus ține neapărat să fie oriunde Singura Lumină El și Singurul Stăpân ascultat și iubit, numai El. Îndată ce Hristos nu mai poate fi singurul Luminător undeva, când inima, sau adunarea, sau lucrarea aceea mai caută și mai primește și o altă lumină, deosebită de cea a Lui, atunci Domnul Iisus Se retrage și pleacă de acolo. Dumnezeu nu poate să împartă și să stăpânească o inimă sau o casa cu un alt stăpân. El nu mai vrea să aibă nici un fel de legatură cu un alt stăpân, afară de El (II Cor 6, 14-16; Isaia 42, 8).

Când o inima vrea să rămână a lui Hristos, este ca o mireasa care ține să rămână sfântă, numai a preaiubitului ei pentru totdeauna. Ar fi o nelegiuire chiar și numai să gândească altfel.

Osteneala și lenea (I) – Traian Dorz

Osteneala și zbuciumul căutarii leacului sunt prețul prin care fiecare om se face vrednic de vindecarea sa. Cine caută leacul acolo unde se găsește și când se gaseste – și cine îl cauta până îl găsește, acela se vindeca sigur. Cine lenevește în păcat și nu-L caută pe Domnul Iisus piere în osânda veșnică. Cine renunță sau cine caută leacul unde nu se găsește și când nu se poate găsi sau nici nu se obosește să înceapă a-l căuta, acela piere în orbia lui, piere pe vecii vecilor.

Cu boala orbiei din naștere, trebuie să vină fiecare om neaparat pâna la Hristos.

Nu pedepsi – Traian Dorz

Nu pedepsi pe nimeni mai mult decât e drept
căci pentru tot ce-ntrece, Dreptatea te va bate
nu da la nimeni sfatul ce nu e înțelept
că roadele amare tu le vei strânge toate.

Nu ponegri pe nimeni nici când e-adevărat
ci taci atunci când nu poți să spui ceva de bine
o viață-i prea puțină să-l faci pe-un om curat
și-o vorbă rea ajunge să-l umple de rușine.

Casa zidită pe stâncă – Popa Petru (Săucani)

”De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare.” (Matei 7,24-27).

Ce mare har este să asculți Cuvântul lui Dumnezeu! Înainte de a fi Cuvântul lui Dumnezeu, nu era soarele, nu era lumea. Când s-a auzit pentru prima dată: ”Să fie lumină!” – prin Cuvânt a fost! Înainte de a auzi noi Cuvântul lui Dumnezeu, inima noastră era pustie și întunecoasă. Dar prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, s-a făcut lumină în sufletele noastre.

Nu ne-asculta – Traian Dorz

Nu ne-asculta, o, Doamne,
când vom striga spre Tine
cerându-Ți, chiar cu lacrimi,
ce nu ne-ar fi spre bine.

Nu ne-asculta când duhul
ni-e plin de întristare
și-Ți cerem să ne-nlături
din scumpa Ta Lucrare.

Despre frică (II) – Ioan Marini

Leacul contra fricii: Credinţa. Cu grijile şi temerile noastre necinstim pe Dumnezeu. Rugăciunea puternică şi lucrarea cu râvnă sunt lucrări înţelepte. Frica nu foloseşte la nimic.

Frica este o robie amară care ţine în lanţurile ei chinuitoare mii şi milioane de suflete. Ea aduce mult rău oamenilor stăpâniţi de umbrele ei. Frica este o mare putere vrăjmaşă care te slăbeşte şi te împinge în greşeală şi nenorocire, din care ai putea scăpa foarte uşor, dacă nu ar fi frica, ci ai avea curaj şi îndrăzneală.

Frica este o mare nenorocire, căci îi răpeşte omului fericirea, puterea, bucuria şi credinţa. Cele mai mari dureri ale noastre vin din teama şi necredinţa noastră, nu din necazurile şi încercările noastre; căci dacă am avea mai multă credinţă şi mai puţină frică, încercările n-ar putea să ne înfricoşeze.

Ocrotirea lui Dumnezeu (III) – Traian Dorz

Câtă vreme un stăpânitor împlineşte scopul pentru care l-a ridicat Dumnezeu, îi este păstrată şi strălucirea lui. Îndată însă ce acesta se abate de la voia lui Dumnezeu, depăşindu-şi şi chemarea şi măsura, Dumnezeu îl leapădă, îl înlătură şi îl înlocuieşte cu altul, ca pe Saul, la timpul său şi pe atâţia alţii. De aceea trebuie să se teamă de Dumnezeu toţi împăraţii pământului. Şi să I se supună Lui. Să facă legi drepte şi să stăpânească cu dreptate peste supuşii lor, purtându-se cu blândeţe şi înţelepciune faţă de toţi, pentru a nu-L mânia pe Dumnezeu prin nedreptăţile lor faţă de cei neajutoraţi, prin asuprirea celor slabi, prin jefuirea celor neştiutori ori prigonirea celor credincioşi, Acestea sunt necinstire a Numelui lui Dumnezeu Cel Sfânt, nesocotire a Cuvântului Său, şi batjocorire a toiagului de cârmuire.

Nu pot să tac – Traian Dorz

Nu pot să tac… O sfântă pară îmi arde inima mereu,
dac-aș tăcea aș ști că merit să mă alunge Dumnezeu.

Nu pot să tac când Adevărul să-l apăr și să-l spun mă vrea,
puterea lui nu-i chin, nici aur s-o-ntreacă-n conștiința mea.

Ocrotirea lui Dumnezeu (II) – Traian Dorz

Nu există nici o stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Orice stăpânire care există undeva, într-un loc sau într-un timp, orice funcţiune de conducere este şi poate fi, numai prin voia sau îngăduinţa lui Dumnezeu. Fără această voie şi îngăduinţă nu poate fi nimic (Rom. 13, 1). De aceea noi supunându-ne stăpânirii rânduite sau îngăduite de Dumnezeu, ne supunem voii Lui.

Toate stăpânirile se ţin numai prin Hristos (Coloseni 1, 16; 2, 10).  Fără El nu se poate ţine nimic. Prin înţelepciunea Lui există şi se menţin stăpânitorii neamurilor. Prin ea pot lucra judecătorii popoarelor…  Prin voia Lui sfântă sunt înălţaţi sau prăbuşiţi toţi dregătorii şi toţi mai-marii noroadelor pământului (Prov. 8, 15-16).

Nu privi cu-n ochi trecutul – Traian Dorz

Nu privi c-un ochi trecutul
și cu-alt ochi spre viitor,
nu fi jumătate-n soare
și-altă jumătate-n nor.

Nu păși c-un pas ‘nainte
și cu altul înapoi,
nu-nota când în lumină,
când în putredul noroi.

Top