Articole

Hotărâți și statornici – Ioan Marini

Rămâneți tari. (Galateni 5, 1)

A fi creștin înseamnă să fii hotărât a urma lui Hristos. Sfântul Augustin spunea că nehotărârea e cel mai mare păcat împotriva mântuirii.

Cel ce se îndoiește – zice sfântul Apostol Iacov – seamănă cu valul mării tulburat și împins încoace și încolo de vânt. Un astfel de om să nu aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate cărările sale (Iacov 1, 7-8).

Nimic mai neplăcut decât să ai de-a face cu un om nehotărât și schimbăcios, care te lasă în baltă când ți-e lumea mai dragă. Un astfel de om acum te laudă și-ți ridică osanale, acum te vorbește de rău și aruncă asupra-ți cu noroi și batjocuri. Pentru el e tot una și da, și nu. Aceasta e purtarea celor ce sunt în felul lumii (II Corinteni 1, 17).

Vine tineretul Tău – Ioan Marini

Vine tineretul Tău la Tine ca roua. (Psalmi 110, 3)

Multe lucruri bune și multe biruințe a adus în țara aceasta Oastea Domnului. Una dintre aceste biruințe este, desigur, și mobilizarea tineretului și strângerea lui sub steagul Domnului Iisus. Alături de frații lor mai vârstnici, sute și mii de tineri se luptă astăzi în ostășia Domnului din Biserica Lui. Adunările Oastei sunt pline de tineri voluntari care însuflețesc și aprind adunările cu focul tineresc pe care Duhul Sfânt l-a aprins în inimile lor.

Câtă bucurie, să vezi cum tineri, fete și feciori, Îl slăvesc pe Domnul ca niște privighetori ale Domnului, alături de părinții lor, prin adunările Oastei!

Toate își au vremea lor (III) – Traian Dorz

Când omul privește cerurile, măreția creațiunii Mâinilor lui Dumnezeu, soarele, luna și stelele pe care le-a făcut El, Nemărginirea spațiilor și nebănuita mărime a corpurilor cerești, așezarea acestora ca să stea, sau ca să se miște, după legile eterne, în această întindere nesfârșită, abia atunci bietul om se vede pe sine însuși redus la adevărata sa micime, cu toată lumea pe care viețuiește el și care este tot așa de redusă și ea! Atunci, umilit și rușinat, omul se recunoaște ce nimic este. Un nimic nevrednic de nici o atenție. O creatură la care nu merită nici să Te gândești, Doamne, nici să-l iei măcar în seamă, da, acesta este omul. Chiar și cel mai puternic om. Chiar și cel mai puternic neam de oameni. Căci, puși într-un cântar, ar fi mai ușori decât o suflare, spune psalmul sfânt (Psalmi 62, 9). Mai fără însemnătate ca o picătură de apă. Sau ca un fir de praf (Isaia 40, 15-17). O, ce înțelepte sunt aceste cuvinte!

Toate își au vremea lor (II) – Traian Dorz

Fii binecuvântat, Dulce Iisus, dacă, în dragostea Ta, ai îngăduit ca și eu să fiu părtaș întru câtva la crucea și la suferința Ta pe pământ, suferind pe nedrept batjocuri și prigoniri! Te rog, ajută-mă ca să le pot suferi și mai departe, cu răbdare și cu demnitate sfântă, și fă să pot bea în tăcere și în liniște paharul amar, până unde mi-ai hotărât Tu! Fă, Doamne Iisuse, să mă pot ruga cu sinceritate pentru chinuitorii mei, care lucrează, fără să știe, la cununa slavei mele veșnice! Fă să mă rog cu milă pentru ei, căci ei, sărmanii, nu știu ce știu eu despre viitorul lor și despre pedeapsa sub care sunt. Ei nu știu nimic despre Puterea Ta, Doamne, care va schimba în curând totul spre binele nostru, al celor ce suferim, făcându-ne și nouă dreptate împotriva tuturor celor ce ne-au prigonit și ne-au osândit pe nedrept pentru Tine.

Teama de păcat (I) – Traian Dorz

Teme-te de păcat, căci ochii lui Dumnezeu cei ca para focului privesc cu atenție și cu mânie la ceea ce faci oricând faci răul! Judecata dreptății Lui îți pregătește îngrozitoarea răsplată a tuturor faptelor tale rele. În ceasul în care nu te aștepți. Teme-te de orice păcat, fiindcă niciunul nu va rămâne nepedepsit! Teme-te, desfrânatule, care faci lucruri scârboase la adăpostul nopții și crezi că întunericul te acoperă de privirile lui Dumnezeu! Căci, pentru ochii Lui, să știi că întuneric nu există (Ps 139, 11-12)! Iar urgia Lui va descoperi tot ce faci, aruncându-te într-o rușine veșnică.

Lupta cea bună – Arhim. Iuliu Scriban

Lupta cea bună se poate duce în fel de fel de chipuri și de către orice om. Nu este nevoie să fii înarmat din creștet și până-n tălpi; nu este nevoie să te fi pregătit din vreme, ca un oștean. Cu cât citești și înțelegi în fiecare zi, cu cât afli și bune și rele. Tu, dacă te luminezi cu citire zilnică, poți îndrepta câte ceva între ai tăi. Știi ce e binele și ce e răul. Poți vedea pe unul că greșește și să-i spui că face rău.

Treci pe uliță și vezi pe un tinerel că dă să aprindă țigara de la unul mai bătrân. Acesta nici că se gândește să-i zică o vorbă. Este doar obicei între tutungii că se slujesc unul pe altul cu aprinsul. Dar ce ai putea tu să faci în asemenea împrejurări? Uite ce: îndată te amesteci și zici: “Nu-i da, domnule, nu-i da!”

Vrăjmașii și prietenii (II) – Traian Dorz

Orice păcat este o fără-de-lege. Este ceva făcut nu numai fără-de-vreo-lege a Dreptăţii, a Milei, a Păcii, a Iubirii, a Iertării sau a altei ascultări şi rânduieli dumnezeieşti, ci chiar cu totul împotriva acestora. Toată viaţa, de pe toată întinderea pământului şi a cerurilor, se desfăşoară după legi rânduite de Făcătorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Materia şi Spiritul au legi absolute după care se conduc şi se mişcă. Nu există posibilitate de existenţă fără de legile vieţii de care trebuie să ascultăm!

Călcarea legilor vieţii şi umblarea fără de ele este un act de dezordine, de tulburare şi de revoltă. Şi atrage după el, pentru orice făptură, o pedeapsă potrivită cu gravitatea abaterii şi a răului făcut prin ea împotriva acestei vieţi.

Vrăjmașii și prietenii (I) – Traian Dorz

Doamne, sunt atât de mulţi vrăjmaşii care se ridică împotriva mea? O, dar sunt şi mai mulţi cei care sunt cu mine şi mă apără (II Împ 6, 15-17)! Puterile îngereşti şi duhurile sfinţilor Tăi care mă înconjoară cu bunăvoinţa şi cu prietenia lor sunt nenumărat mai multe (Evr 12, 1-2; Apoc 9, 16). O Doamne, sunt vrăjmaşii mei puternici şi înarmaţi? Dar ce sunt armele lor pe lângă puterea Ta, Puternicul meu Dumnezeu Apărător (Ps 68, 17)? Sunt ei aproape de mine? Dar Tu eşti şi mai aproape! Când Tu stai între ei şi mine – eu n-am de ce să mă mai tem!

E grea suferinţa care se apropie de mine şi crucea pe care va trebui s-o ridic şi s-o port? Dar ce sunt acestea pe lângă ale Tale? Şi pe lângă răsplătirile Tale din ceruri pentru răbdarea acestora!

Cuvânt la Schimbarea la Față (II) – Sfântul Ioan Gură de Aur

Bine este nouă să fim aici. Petru știa că Domnul va merge în Ierusalim și va pătimi acolo și se temea și tremura pentru Dânsul, însă după reproșul acela: Mergi înapoia Mea, satano! (Matei 17, 23), el n-a mai cutezat a zice către Domnul Fie-ți milă de Tine, de aceea, el rostește cam aceeași idee, cu alte vorbe: Bine este nouă să fim aici. Căci muntele și latura aceea nelocuită i se părea lui a da siguranță, încă și mai sigur i se părea lui ca Domnul să nu meargă în Ierusalim, ci să rămână acolo de-a pururi. De aceea vorbește el de corturi. Dacă noi le-am avea pe acelea, gândea el, nu ne-am mai duce în Ierusalim, și, neducându-ne acolo, Domnul nu va muri.

Cuvânt la Schimbarea la Față (I) – Sfântul Ioan Gură de Aur

Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor… (Matei 17, 1-2)

Pentru ce a luat Domnul cu Sine pe ce cei trei Apostoli? Pentru că ei întreceau pe toți ceilalți. Petru se deosebea și prin aceea că iubea foarte mult pe Domnul, Ioan prin aceea că era foarte iubit de Domnul, iar Iacov prin răspunsul ce-l dăduse împreună cu fratele: Putem bea paharul (Matei 20, 22). Și, în afară de aceasta, prin fapta sa, căci Iacov, într-adevăr, a făcut ceea ce adeverise prin acel răspuns, pentru că el a fost atât de nesuferit pentru iudei, încât Irod a crezut că-și va dobândi cinstea lor, dacă-l va omorî (Fapte 12, 1-3).

Top