Oastea Domnului alungă alcoolul şi datinile cele păgâneşti de la botezuri, ospeţe, îngropăciuni
Oastea Domnului se ridică şi cu întrebarea: Ce caută alcoolul în Tainele şi slujbele noastre bisericeşti? Vai, cât de mult a săpat diavolul, mişelul, şi aici. Sfinte sunt Tainele Bisericii, frumoase sunt slujbele noastre bisericeşti, frumoase sunt datinile noastre bisericeşti, dar diavolul a alergat şi aici să le strice cu alcoolul.
Să mai spun răului pe nume, cred că e de prisos. Se poate vedea în toate părţile.
Spre pildă, la moartea şi îngropăcinea oamenilor, e prilejul cel mai potrivit de a trezi în suflete gândul veşniciei şi al mântuirii sufleteşti. Dar dia-volul a avut grijă ca să înăbuşe acest gând. Căci pe la priveghiuri ce se întâmplă? Cele mai urâte lucruri! În cele două nopţi de priveghere se bea, se citeşte în „biblia“ diavolului cea cu treizeci şi două de foi (cărţile de joc), se tămâiază cu tă-mâia diavolului (tutunul), se fac tot felul de glume şi lucruri păgâneşti. Şi însăşi îngropăciunea e plină de alcool. De când eram preot la ţară ştiu cazul unei îngropăciuni, într-o filie de munte, unde paracliserul (crâsnicul) s-a îmbătat aşa de rău, încât a trebuit legat deasupra mor-tului pe car, altfel n-a fost chip să fie adus în sat.
Ostaşii Domnului fac priveghiuri şi îngropăciuni fără alcool şi fără datini păgâneşti. La privegherea ostaşilor adormiţi în Domnul – şi a altor fraţi creştini, pe unde vor fi chemaţi – ostaşii Domnului se roagă, citesc din Biblie şi din alte cărţi religioase, cântă cântări duhovniceşti şi petrec în adevărată priveghere.
Tot aşa, la botezul copiilor, ostaşii Domnului însoţesc slujba preotului cu cântările lor şi cu petrecerea lor cea duhovnicească.
Şi mai grozave lucruri se petrec apoi la ospeţe. Nu o dată, chiar în Sf. Biserică, la Taina Sf. Cununii, nuntaşii se prezintă morţi de beţi… iar încolo… beţii, bătăi, ba chiar şi omoruri.
Atât de mult s-a înrădăcinat acest rău, încât îşi închipuie oamenii, de multe ori, că nu se pot face slujbe bisericeşti fără alcool. De când eram preot la ţară îmi aduc aminte de un credincios care îmi zicea că ar face sfeştanie în casă, dar n-are… rachie… E silit să amâne sfeştania până va da Dumnezeu rod de prune şi rachie, să facă el atunci o sfeştanie „de cea mare“.
Ostaşii Domnului vor arăta, prin pilda lor, că slujbele bisericeşti şi datinile noastre bisericeşti n-au lipsă de alcool. Ostaşii Domnului alungă alcoolul şi datinile cele rele de la botezuri, ospeţe, îngropăciuni etc.
Preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului
