Binecuvântată să fie Ziua când toți cei care sunt blânzi și curați cu inima nu vor mai fi nici înfometați, nici înșelați, nici robiți, când nu vor mai fi nici apăsați, nici mâncați fără milă de nimeni. Ziua când, în loc să-i vadă cu teamă pe tiranii lor de altădată, Îl vor vedea cu bucurie pe Dumnezeul lor (Isaia 60, 18-21). Binecuvântată să fie Ziua când pe toată întinderea moștenirii Tale, Iisuse Doamne, vor fi numai pășuni verzi și ape de odihnă, când peste tot unde vor merge oile Tale, pădurile vor fi prietenoase și odihnitoare, soarele le va fi fericit și dulce, ființele pașnice și drăgăstoase… Binecuvântată să fie în veci ziua când nu va mai fi nicăieri nici un hoț și nici un lup. Ziua când nu va mai fi nici o teamă și nici o primejdie de nici un fel și pentru nimeni, pe totdeauna (Matei 6, 10). Ziua când, în mijlocul unei unice turme, vei fi Tu unicul Păstor, Bun și Iubitor. Binecuvântată fie Ziua când Fața Ta iubită și strălucitoare, Iisuse Doamne, va fi văzută de toți ai Tăi, de pretutindeni și pe totdeauna. Ziua când, fericiți toți ai Tăi, mereu și mereu, ne vom aținti privirile umezite de iubire numai spre Chipul Tău Drag, de-a pururi pentru noi tot mai frumos și tot mai iubit, nemaisăturați de harul acesta veșnic…
Binecuvântată să fie ziua din care nu vom mai avea nevoie de nici un luminător, pentru că Te vom avea pe veci în mijlocul nostru pe Tine, Iisuse, Strălucitul, Unicul, Fericitul Soare al tuturor iubirilor noastre. Binecuvântată să fie ziua când orice greutate va fi luată de pe umerii noștri, când grija oricărui lucru nu ne va mai împovăra, când, osteniți de atâta alergare prin ținuturile acestea străine, primejdioase și pustii, vom ajunge în sfârșit la odihna atât de dorită, lângă Tine și lângă ai noștri, în casa noastră cea de aur. Binecuvântată să fie Ziua când vom simți că am ajuns chiar acasă la noi. Și când în poarta ei dragă, împreună cu scumpii noștri veniți înaintea noastră acolo, ne vor aștepta deschise brațele Tale…
O, brațele Tale care ne-au purtat atât de mult, brațele Tale care au sângerat și s-au rugat pentru noi, brațele Tale, Iisuse… primindu-ne și cuprinzându-ne, ne vor strânge dulce la sânul Tău, la inima Ta străpunsă pentru dragostea pe care ne-ai purtat-o.
O, ce mare va fi Ziua aceea când noi, copleșiți de tot ce vom vedea și vom simți, de tot ce vom trăi și auzi, Te vom privi pe Tine, Iisuse, cu toată fața noastră scăldată în lacrimi, în lumină și în fericire!
Ce unică, ce negrăită, ce strălucită va fi clipa aceasta, lacrimile acestea, sărutul acesta… O, starea când buzele Tale dumnezeiești și Mâinile Tale Dulci care au suferit pentru noi vor șterge blând și pe totdeauna toate lacrimile din ochii noștri, și toate amintirile dureroase și triste din viața noastră, și toate urmele suferințelor, jignirilor și nedreptăților îndurate cândva și cândva pe pământ pentru Tine și pentru că Te-am iubit… Fie în veci și în veci binecuvântată Ziua aceea, starea aceea, locul acela…
Ascultarea de Tatăl îți aduce iubirea Lui. Iubirea aceasta îți aduce pacea cu El, pacea aceasta îți dă încrederea, încrederea aceasta îți dă putere, puterea aceasta îți aduce totdeauna biruință, iar biruința, bucurie, bucuria, iarăși, ascultarea… și iubirea, și pacea… Acesta este cercul în care ne mișcăm noi în Domnul nostru Iisus Hristos, prin părtășia Lui cu Tatăl Ceresc.
Domnul Iisus ne-a atras și pe noi în acest cerc sfânt, pentru a avea și noi această părtășie. Căci cine se mișcă în acest cerc are totdeauna părtășie cu Tatăl și are totdeauna iubirea Lui, în Iisus, Fiul Său. Cu cât acestea sunt mai adânci, cu atâta este mai adâncă și părtășia cu El pe care o dau ele. Slavă veșnică Numelui Său Sfânt! Amin.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
