Numai cine a gustat din cupa durerilor poate să înțeleagă în oarecare măsură multele suferințe ale părintelui Iosif Trifa. Lăsând la o parte cele sufletești, ne oprim la multele chinuri pe care le suferă trupește.
Pulmonar, cu frenicectomie, intervenție chirurgicală ce se face bolnavilor de piept când nu mai au nici o speranță de scăpare. La intestine, operat de șase ori, cu răni încă deschise. Când am mers la Sibiu, auzeam din camera alăturată gemetele de durere, mai ales când sora îi schimba pansamentele. Gemetele erau mult impresionante… Iar când a venit pentru a doua oară la București, într-una din zile, în urma zdruncinării umblatului cu mașina, sub ochii mei am văzut un chin și mai mare. Un intestin a dat bandajul la o parte și a țâșnit afară. Au urmat câteva ore de chin și dureri… Mâinile erau scăldate în sânge, dimpreună cu aproape jumătate de kilogram de vată.
În această stare de grea suferință trupească lucrează părintele Iosif, pe care nu greșesc numindu-l un adevărat martir. Ținând seamă de acestea, toți cei ce se luptă cu un asemenea om sunt niște criminali și niște ucigași lipsiți de orice simțăminte omenești. Pentru aceea, dragii mei, iubiți pe părintele Iosif și nu încetați a vă ruga pentru el.
Preot Vasile Ouatu, Ostașul Domnului, anul 1935, nr. 6-7-8, pag. 3
