Să te lupți lupta cea bună (I Timotei).
Așa zice sfântul apostol Pavel tovarășului său de lucru, episcopul Timotei. Ce minunat este acest cuvânt! Cu adevărat dumnezeiesc! El arată prin aceasta că sunt și alte feluri de lupte, dar care – ce dureros – nu sunt bune!
Toți oamenii, aproape, luptă într-un fel oarecare, dar nu toți luptă cu folos. Până, chiar, și în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, mulți sunt care luptă și se frământă, dar nu toți au lupta cea bună. Să nu mai vorbim de numeroasele secte ori confesiuni care luptă în toate chipurile pentru noi prozeliți; ci să ne mărginim la noi, creștinii ortodocși. Ce grozăvie descoperim chiar între noi! Știu că mulți vor sta gata să ridice piatra și să arunce, dar nu-i nimic. Adevărul este adevăr și el trebuie mărturisit cu tărie, chiar dacă fiii întunericului ne vor sfâșia.
Și acum să revin. Câți nu sunt între noi care luptă, dar, o spun cu tărie, n-au lupta cea bună. Și probă despre aceasta este că n-au roade. Sunt pomul plin cu frunze, dar fără nici un rod. Se țin predici multe în biserici și în afară de biserici, se țin conferințe cu duiumul, s-au înființat atenee, se țin șezători, ședințe peste ședințe, dar rezultatul acestei lupte este zero. Fără nici un rod! Se țin atâtea și atâtea întruniri, consfătuiri și altele multe de acestea, dar roadele nu se arată.
Lumea merge din rău în mai rău. Păcatele și fărădelegile sunt în deplină creștere. Creștinii trăiesc tot fără Dumnezeu! De aceea și sfântul apostol Pavel spune ucenicului său Timotei: Bagă bine de seamă, să te lupți lupta cea bună, ca nu cumva totul să fie în zadar. Numai cine se luptă lupta cea bună, numai acela obține premiul. Sfântul apostol Pavel spune iarăși că, în lupta lui, lovește în plin, pentru că, având ochii ațintiți la căpitanul desăvârșit (Evrei 12, 2), se poartă aspru cu trupul său și-l ține în stăpânire (I Corinteni 9, 27).
Cine are lupta cea bună, acela trăiește în neprihănire, adică în starea de om nou, de om duhovnicesc. De aceea cât de important este, iubite frate, să te oprești o clipă și să te întrebi ce fel este lupta și alergarea ta! Urmezi tu pilda sfântului apostol Pavel? Ai ascultat tu sfatul lui? Dacă da, atunci unde sunt roadele muncii tale? Căci Domnul a zis: După roadele lor îi veți cunoaște. Dacă pomul vieții tale este numai cu frunzele vorbelor frumoase încărcat, atunci totul e pierdut. Nu uita, vorbele le-ai putut împrumuta sau chiar fura cu ușurință de la fratele tău în jurul căruia trăiești, dintr-o carte oarecare sau dintr-o predică duhovnicească a omului sub Cruce îngenuncheat, cu care azi încerci în fața lumii a te împăuna, dar pe Domnul niciodată nu-L vei putea înșela! Vei înșela pe cei ce sunt oameni ca și tine, dar pe Domnul niciodată. Ori, știi bine, slujba ta, cât de mică ori cât de mare, nu este de la oameni, ci de la Domnul Însuși. Și atunci… pentru cine este slujba ta, pentru cine este alergarea ta, pentru Domnul sau pentru lume?
Stai o clipă de vorbă cu tine însuți și vezi ce fel este lupta ta și pentru cine. Care este ținta spre care alergi? De este Domnul, atunci ești cu adevărat un om fericit. Atunci știu că, întocmai omului înțelept, alergi pe urmele sfântului apostol Pavel, te-ai îmbrăcat cu hainele smereniei și a umilinței, ai luat asuprați armele de bun ostaș și îngenuncheat sub Crucea Domnului Iisus, stai gata pentru orice jertfă, fără a te abate din drumul luptei celei bune. Atunci, dacă Domnul te-ar chema la Dânsul chiar în clipa de acum, când citești aceste rânduri, putea-vei spune smerit, dar plin de încredințare, cu sfântul apostol Pavel: M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea și am păzit credința. De-acum mă așteaptă cununa unei vieți sfinte, pe care mi-o va da… Domnul, judecătorul cel drept (II Timotei 4, 8).
Preot Vasile Ouatu, Ziarul Ostașul Domnului, anul 1934, nr. 4, pag. 1-2