Să ne lăsăm de Oaste? – Pr. Vasile Ouatu

Când lumea zace în întuneric; când mii și milioane de suflete se pierd sub jugul greu, apăsător a lui satan, noi să tăcem ori să ne întoarcem iarăși la căile lumii?

Când Oastea Domnului, prin munca și jertfa sinceră a unui singur om, a dezrobit atâtea zeci de mii de suflete, noi să n-o mărturisim și să n-o apărăm? Când mișcarea Oastei Domnului a răscolit o țară întreagă, a înnoit sufletele și a umplut bisericile, noi să ne lepădăm de ea?

Când un singur om, smerit, dar plin de credință, a avut sfântul curaj să se opună ca un munte uriaș împotriva tuturor valurilor de nelegiuire și putreziciune, noi să-l părăsim ori să-l hulim? Când el a luptat, a plâns și s-a rugat ca Domnul să binecuvinteze jertfa sa, noi astăzi să ne înfuriem împotriva lui, să ne umplem de mânie și să-l ucidem ca pe dreptul Abel? Noi să urmăm pilda lui Cain? Nu, nciodată nu. Noi rămânem cu Domnul și pentru Domnul.

Cel ce ne-a chemat la Oaste nu s-a ținut ca alții de literă, de legi ori regulamente sterpe, ci, plecat cu lacrimi sub Crucea Domnului Iisus, i-a ascultat porunca de a vesti lumii întoarcerea și hotărârea pentru Domnul și viața Evangheliei.

A strâns pe toți neputincioșii, pe toți bolnavii spiritual și i-a adus înaintea Domnului Iisus, Care i-a vindecat și tămăduit.

Pentru aceea, noi nu avem decât cuvinte bune, de mulțumire și recunoștință pentru părintele Iosif și lucrarea sa atât de prețioasă. Noi nu numai că n-o putem părăsi, dar avem o datorie de conștiință s-o vestim cu iubire lumii întregi. Ca atare, noi mergem cu Domnul înainte.

Preot Vasile Ouatu, Ziarul Osatașul Domnului, anul 1935, nr. 1, pag. 6