Vorbirea părintelui Viorel Chircă de la mormântul părintelui Iosif Trifa – Sibiu, 14 februarie 2009
Chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos totuși n-aveți mai mulți părinți, pentru că eu v-am născut în Hristos Iisus prin Evanghelie. De aceea vă rog să călcați pe urmele mele. (1 Cor. 4, 15-16)
Ne bucurăm fericiți pentru tainica prezență, cercetare și lucrare a Duhului Sfânt înlăuntrul nostru și în mijlocul nostru. Suntem mulți cei ce ne vedem acum aici, dar suntem încă și mai mulți, mult mai mulți: Domnul Iisus, părintele Iosif, fr. Traian și toți frații și surorile noastre de Dincolo sunt prezenți aici. Nu-i asta o speculație. E o fericită realitate. Îi simțiți? E o fericită realitate. Iubirea scăldată în sânge a Domnului Iisus, iubirea părintelui Iosif asemenea iubirii Domnului s-au împletit astăzi armonios, deplin și fericit cu iubirea noastră. Părintele Iosif ne-a iubit atât de mult și continuă se ne iubească tot așa, fiindcă el a înțeles și a trăit iubirea scăldată în sânge a Domnului Iisus. Părintele Iosif este pentru noi toți un reper luminos și strălucit către veșnicie, către Împărăția lui Dumnezeu. Dar el este nu numai un reper strălucit, este părintele nostru duhovnicesc. Bunătatea și dragostea Domnului față de om a făcut ca El să facă părtași pe unii oameni unora dintre cele mai alese și specifice însușiri divine. Domnul este Creatorul, dar alături de El, a făcut pe mulți oameni să fie numiți și ei creatori, creatori de valori, creatori de opere durabile. Iată oameni-creatori alături de Dumnezeu-Creatorul. Cuvântul Domnului ne vorbește că noi, cei credincioși, cei născuți pentru Împărăția lui Dumnezeu, suntem născuți din El, așa cum am citit și în acest verset, născuți din Hristos. Sfântul Pavel precum și părintele Iosif au spus că noi am fost născuți în Hristos prin ei. Așa cum a zis sfântul Pavel, a zis și părintele Iosif: De-ați avea zece mii de învățători în Hristos, n-aveți mai mulți părinți; eu vă sunt părinte pentru că v-am născut în Hristos prin Evanghelie. Iată Domnul care este Tatăl nostru, noi fiind fiii Lui, face părtași la paternitatea Lui pe cei aleși și ei devin, alături de El, părinții noștri pentru veșnicie. Ce bunătate, ce iubire aleasă are Dumnezeu față de om! În neamul nostru, știm cu toții lucrul acesta, noi am avut mulți oamenii de bine și mulți binefăcători. Până la părintele Iosif s-au mântuit mulți oameni în acest popor, dar s-au mântuit individual sau într-un grup restrâns. Părintele Iosif însă a fost cel dintâi care a avut conștiința mântuirii neamului nostru. Și când i s-a format această conștiință, a dat totul pentru mântuirea neamului și pentru înnoirea Bisericii. Părintele Iosif a iubit neamul și Biserica noastră ca nimeni altul până la el. Biserica noastră n-a avut niciodată un slujitor atât de strălucit, un trimis atât de ales. Părintele Iosif este nu numai părintele nostru duhovnicesc, este părintele poporului român. Nimeni n-a avut, până la el, conștiința mântuirii acestui popor. Chiar dacă nu toți românii se mântuiesc, părintele Iosif rămâne părintele poporului român, așa cum Domnul Iisus este Mântuitorul lumii întregi, chiar dacă nu toți oamenii din lumea aceasta se mântuiesc. De aceea, mulțumim Domnului că în ziua de astăzi suntem aici cei care ne vedem împreună cu cei care nu pot fi văzuți cu ochii trupului, dar pe care-i vedem și-i simțim împreună cu noi cu ochii cei dinlăuntru. Știu că mulți frați din neamul nostru au și păstrează cu sfințenie scrisori personale de la fratele Traian și le țin ca pe niște documente alese și sfinte. Sunt scrisori personale primite de la trimisul lui Dumnezeu, de la fratele Traian. Și știu că cei care le au, din când în când le recitesc și le păstrează ca pe niște comori. Să extindem lucrul acesta și la cărțile părintelui Iosif. Să socotim cărțile părintelui Iosif ca pe niște scrisori personale, adresate nouă, fiecăruia dintre noi. Și cine are o scrisoare de la cineva apropiat, iubit, valoros, o recitește cu mare respect și plăcere și cu mare dragoste. Așa să socotim cărțile părintelui Iosif, toate cărțile sale, ca pe niște scrisori personale pe care părintele Iosif ni le-a adresat. Să le recitim, mereu să le recitim! Așa cum Sfânta Scriptură este scrisoarea personală a Domnului pentru fiecare dintre noi, așa sunt și cărțile părintelui Iosif, niște scrisori personale ale lui față de noi. Tot așa sunt și cărțile fratelui Traian, niște scrisori personale ale lui către fiecare dintre noi. Și citindu-le și recitindu-le cu drag, adâncindu-ne în ele ne vom asemăna cu părintele Iosif, cu fratele Traian. Și dacă dorim și ne silim să ne asemănăm cu părintele Iosif, ne vom asemăna cu Domnul Iisus.
S-a amintit mai devreme aici versetul sfântului Pavel care este întru totul adevărat și în dreptul părintelui Iosif: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Dacă Hristos a trăit deplin în părintele Iosif, atunci cine se aseamănă cu părintele Iosif, se aseamănă cu Domnul Iisus. Și noi trebuie să dorim și să ne silim să ne asemănăm cât mai mult cu părintele Iosif și cu Domnul Iisus. În felul acesta vom fi fericiți și aici în munca și în lupta pentru cauza Domnului, dar mai ales Dincolo, în veșnicie. Vreau să mă opresc aici, vreau să mă opresc la atât, mulțumind din toată inima Domnului pentru harul și darul pe care le-am primit astăzi prin petrecerea noastră împreună în felul acesta, mulțumindu-I cu toată recunoștința că a făcut posibilă ajungerea noastră aici. Cred din toată inima și sunt copleșit de bucurie simțind că părintele Iosif se bucură și astăzi cum s-a bucurat de fiecare dată pentru prezența noastră aici, fiindcă el însuși ne-a spus: “Să veniți la mormântul meu, cu o floare, cu o cântare, cu o lacrimă ca să văd că Oastea trăiește și biruiește.” Faptul că Oastea trăiește și biruiește, așa-i o mare bucurie între altele, pentru părintele Iosif.
Mulțumim Domnului și slăvim, pentru toate aceste binecuvântări și daruri, Numele Său cel Sfânt, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preot Viorel Chircă, Preluat din revista Oastea Domnului, anul 2009, nr. 3, pag. 20
