În faţa Domnului Iisus Hristos şi a lucrării Sale mântuitoare, oamenii s-au împărţit în două mari cete: cei care L-au ascultat cu plăcere şi cu bucurie, iubindu-L, urmându-L, slujindu-L, şi cei care L-au dispreţuit, L-au negat, L-au urât, dorind şi căutând să scape cât mai curând de El. Aceste două tabere au continuat să existe de-a lungul veacurilor până astăzi şi vor exista până la sfârşit. Între aceste tabere există o permanentă confruntare și luptă.
Beligeranţa aceasta acerbă a început cu Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că EI a venit să nimicească lucrările diavolului (1 Ioan 3, 8). Nimicirea lucrărilor diavolului din om a avut ca scop ultim instaurarea Împărăţiei Iui Dumnezeu (Luca 17, 21).
Fariseii care-L urau de moarte, cărturarii care aveau pretenţia că ei știu mai mult decât toţi ceilalţi, bătrânii poporului care pretindeau că au experienţă şi arhiereii care erau reprezentanţii credinţei, L-au dispreţuit şi urât pe Mântuitorul, socotindu-L neşcolit, neexperimentat, stricător al Legii şi, manevrând poporul, L-au judecat pe nedrept, şi condamnându-L, L-au răstignit.
Dacă în această luptă, diavolul a avut de partea lui oameni care L-au urât pe Domnul Iisus, a avut şi Domnul de partea Sa pe cei care L-au înţeles şi iubit. Împreună şi alături de Domnul au fost nu numai Maica Sa şi apostolii, ci şi câteva femei numite mironosiţe. Aceste femei L-au iubit pe Domnul Iisus cu o iubire totală. L-au slujit cu un devotament exemplar. L-au urmat pe Calvar, când apostolii, cu excepţia lui Ioan, L-au părăsit. Ce mângâiere Îi va fi fost Domnului, însoţirea iubitoare a acestor femei, alături de Mama Sa şi de ucenicul iubit, în sălbăticia urii dezlănţuite! Ele L-au iubit mai presus de viaţa lor. Iată, adevărata lor iubire s-a dovedit în stările cele mai grele! Când toţi ÎI învinuiau Şi Îl loveau pe Cel iubit al inimilor lor, ele I-au rămas statornice, asumându-şi orice risc. Nu s-au despărţit de Domnul până a fost aşezat în mormânt. Până, probabil, au fost alungate de acolo. Dar nu s-au împăcat cu gândul că nu-L mai au pe Preaiubitul inimilor lor, chiar dacă nu li s-a mai dat voie să rămână lângă mormânt. Poate că Maria Magdalena va fi fost cu ideea să meargă dimineaţa cu o anumită cantitate de mir, să ungă Trupul Domnului, deşi ştiau că deasupra mormântului a fost aşezată o piatră mare şi grea, că apoi piatra a fost pecetluită şi mormântul păzit de soldați romani.
Mirul cumpărat și dus la mormânt pentru a unge și înmiresma Trupul Domnului Iisus, le-a dat și păstrat pentru totdeauna acestor femei frumoasa denumirea de mironosițe, care înseamnă purtătoare de mir. Maria Magdalena este amintită pe paginile Sfintei Scripturi ca fiind nedespărţită de Domnul Iisus, atât la Cruce, cât și la mormânt. Poate că ea le va fi încurajat și mobilizat și pe celelalte femei mironosiţe. Ea, care a trăit o vreme în grele păcate, și despre care spune Biblia în Marcu 16, 9, că Domnul Iisus a scos din ea şapte diavoli, a devenit dintr-un bulgăre de noroi, un bulgăre de aur. Ea a văzut cea dintâi la mormântul Domnului un înger, care era trimisul Tatălui pentru a vesti oamenilor că Iisus a Înviat şi a stat de vorbă cu el. Îndată a văzut pe Domnul Iisus Înviat, cu Care a vorbit, umplându-i-se inima arzândă de prezenţa Lui fericită. Apoi a mers și a vestit Învierea Domnului, ucenicilor. Ce suflet mare, ce inimă aleasă, această femeie, care s-a contopit total şi definitiv cu Domnul şi Mântuitorul ei! Este un model strălucit și vrednic de urmat pentru toate femeile credincioase de peste veacuri. Frumoase, înmiresmate cereşte şi înveşnicite au rămas şi numele celorlalte sfinte mironosiţe: Maria – mama lui Iacov, Ioana și Salomeea!
Ce înseamnă astăzi a fi mironosiţă? Înseamnă a purta în suflet mirul duhovnicesc al iubirii, bunătăţii, răbdării, blândeţii, care e de mare preț înaintea Domnului. Ce mireasmă plăcută pot împrăştia în jur astfel de mironosiţe şi câtă nevoie e astăzi în familie, în adunare, în societate de astfel de slujitoare ale Domnului. Ce binecuvântate şi necesare sunt astfel de mame, soţii şi fiice! Domnul să le înmulţească în poporul Său şi să le păstreze până în veci mireasma şi frumuseţea.
Preot Viorel Chircă, Cuvânt pentru suflet, anul 2018, nr. 85, pag. 4
