Tâlcuirea Evangheliilor

Cu Domnul în furtună – Pr. Iosif Trifa

Chipul de alături ne arată o evanghelie pe care o puteţi citi pe larg la Matei 8, 23-27: Iisus Mântuitorul călătorea împreună cu apostolii Săi pe mare. „Şi iată, vifor mare s-a făcut în mare, încât se acoperea corabia cu valurile. Şi venind, învăţăceii Lui L-au deşteptat pe El, strigând: «Mântuieşte-ne, Doamne, că pierim!». Şi le-a zis lor Iisus: «Ce sunteţi înfricoşaţi, puţin credincioşilor?». Şi sculându-se, a poruncit vânturilor şi mării şi s-a făcut linişte” (Matei 8, 23-27).

Fie după credința voastră – Popa Petru (Săucani)

Despre orbie s-a vorbit mereu şi mereu şi mereu… Ea-i cea mai dureroasă boală dintre toate celelalte. S-a vorbit apoi şi despre orbia sufletului, că ea-i şi mai periculoasă decât orbia trupească. S-a vorbit despre aceste lucruri mereu. Acum am vrea să mai amintim numai că:

Iisus i-a vindecat pentru că aveau credinţă.

Despre lucrarea Sfintei Treimi – Pr. Iosif Trifa

La taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti lucrează Sfânta Treime, lucrează toate Trei Persoanele din Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Dumnezeu-Tatăl, în dragostea Lui cea nemărginită, a hotărât mântuirea noastră. Dumnezeu-Fiul ne-a adus această mântuire, jertfindu-Se pentru noi, iar Dumnezeu-Duhul Sfânt ne dă această mântuire, revărsând darurile ei în inimile şi sufletele noastre.

Cele două surori (II) – Pr. Iosif Trifa

Chipul de mai sus ne arată pe cele două surori: Marta şi Maria, în casa cărora intrase Iisus. Marta alerga în toate părţile să strângă blide şi ce trebuia pentru masa înaltului Oaspe, iar Maria şedea lângă picioarele lui Iisus şi asculta cuvintele Lui. Marta s-a plâns Mântuitorului împotriva Mariei că nu-i dă ajutor.

În Mâinile Tale Îmi încredințez sufletul Meu – Pr. Iosif Trifa

Iisus Mântuitorul a rostit şapte cuvinte pe crucea Golgotei. Al şaptelea şi cel de pe urmă a fost acesta: „Părinte, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul Meu!“ Cu aceste cuvinte, Mântuitorul Îşi încheiase viaţa şi lucrarea cea pământească. Săvârşise lucrarea ce I S-a încredinţat şi acum Se întoarce la Tatăl. „Părinte, a sosit ceasul… lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am făcut. Arătat-am Numele  Tău oamenilor, spălat-am păcatele lor cu Sângele Meu; împăcatu-i-am cu Tine prin Jertfa Mea; acum Eu vin la Tine (Ioan 17).

Bunavestire – Ionela Căuș

„Plecăciune ţie, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28) – sunt cuvintele Arhanghelului Gavriil, îngerul care aduce la cunoştinţă Sfintei Fecioare, planul pe care îl are Dumnezeu cu ea şi cu întreaga omenire.

Urmările păcatului – Pr. Iosif Trifa

Este cunoscută istoria căderii lui Adam şi Eva, când i-a înşelat şarpele diavol să guste din pomul cel oprit. Până şi copiii cei mici de şcoală cunosc această istorie. Vă rog să o citiţi cu luare aminte şi în Biblie, la cartea Facerii, capitolul 3. Însă puţini sunt aceia care cunosc înţelesul adânc ce este în istoria acestei căderi. Căci înţelesul acestei căderi nu e numai acela că Adam şi Eva au păcătuit şi Domnul Hristos a venit în lume să şteargă acest păcat strămoşesc. Această învăţătură pe care o cunoaştem din cărţile de religie e frumoasă şi e adevărată, numai că pentru mine şi pentru tine, cititorule, n-are nici o însemnătate până când noi trăim o viaţă cufundată în toate patimile, fărădelegile şi ticăloşiile.

Nu sunteți din lume – Pr. Iosif Trifa

„Voi în lume sunteți, dar nu sunteți din lume”. (Ioan 15, 19; 17, 11-16)

„Prin credinţă, Moise, când S-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11, 24-27).

Ce voieşti să-ți fac? – Pr. Iosif Trifa

Orbul de la Ierihon striga după Mântuitorul: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”. Şi apropiindu-Se Iisus de el, l-a întrebat: „Ce voieşti să-ţi fac?”. Iar el a zis: „Doamne, să văd”. Şi îndată a văzut (Luca 18, 35-43).

Ce grozavă este orbia ochilor! Doamne, fereşte-ne de această osândă. Dar ar trebui să ne rugăm neîncetat să ne ferească bunul Dumnezeu şi de cealaltă orbie, de orbia cea sufletească, pentru că asta-i o osândă mai mare decât toate osândele.

Din pildele şi învățăturile Mântuitorului (I) – Pr. Iosif Trifa

Şi era apropiindu-se de Dânsul (Iisus Hristos) toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte pe El. Şi cârteau fariseii şi cărturarii, zicând: „Acesta pe păcătoşi primeşte şi mănâncă cu dânşii ”. Şi a zis către ei pilda aceasta, grăind: „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, au nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi merge după cea pierdută, până când o află pe ea? Şi aflând-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se. Şi venind la casa sa, cheamă prietenii şi vecinii, zicând lor: «Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia mea cea pierdută». Zic vouă că aşa va fi bucurie mai mare în cer de un păcătos ce se pocăieşte, decât de nouăzeci şi nouă de drepţi cărora nu le trebuieşte pocăinţă” (Luca 15, 1-7).

Top