Tâlcuirea Evangheliilor

Urmările păcatului – Pr. Iosif Trifa

Este cunoscută istoria căderii lui Adam şi Eva, când i-a înşelat şarpele diavol să guste din pomul cel oprit. Până şi copiii cei mici de şcoală cunosc această istorie. Vă rog să o citiţi cu luare aminte şi în Biblie, la cartea Facerii, capitolul 3. Însă puţini sunt aceia care cunosc înţelesul adânc ce este în istoria acestei căderi. Căci înţelesul acestei căderi nu e numai acela că Adam şi Eva au păcătuit şi Domnul Hristos a venit în lume să şteargă acest păcat strămoşesc. Această învăţătură pe care o cunoaştem din cărţile de religie e frumoasă şi e adevărată, numai că pentru mine şi pentru tine, cititorule, n-are nici o însemnătate până când noi trăim o viaţă cufundată în toate patimile, fărădelegile şi ticăloşiile.

Nu sunteți din lume – Pr. Iosif Trifa

„Voi în lume sunteți, dar nu sunteți din lume”. (Ioan 15, 19; 17, 11-16)

„Prin credinţă, Moise, când S-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11, 24-27).

Ce voieşti să-ți fac? – Pr. Iosif Trifa

Orbul de la Ierihon striga după Mântuitorul: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”. Şi apropiindu-Se Iisus de el, l-a întrebat: „Ce voieşti să-ţi fac?”. Iar el a zis: „Doamne, să văd”. Şi îndată a văzut (Luca 18, 35-43).

Ce grozavă este orbia ochilor! Doamne, fereşte-ne de această osândă. Dar ar trebui să ne rugăm neîncetat să ne ferească bunul Dumnezeu şi de cealaltă orbie, de orbia cea sufletească, pentru că asta-i o osândă mai mare decât toate osândele.

Din pildele şi învățăturile Mântuitorului (I) – Pr. Iosif Trifa

Şi era apropiindu-se de Dânsul (Iisus Hristos) toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte pe El. Şi cârteau fariseii şi cărturarii, zicând: „Acesta pe păcătoşi primeşte şi mănâncă cu dânşii ”. Şi a zis către ei pilda aceasta, grăind: „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, au nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi merge după cea pierdută, până când o află pe ea? Şi aflând-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se. Şi venind la casa sa, cheamă prietenii şi vecinii, zicând lor: «Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia mea cea pierdută». Zic vouă că aşa va fi bucurie mai mare în cer de un păcătos ce se pocăieşte, decât de nouăzeci şi nouă de drepţi cărora nu le trebuieşte pocăinţă” (Luca 15, 1-7).

Botezul Domnului – Pr. Iosif Trifa

La Botezul Domnului, Duhul în chip de porumb S-a arătat. Botezul Domnului este şi praznicul Duhului Sfânt. Câţi însă cunosc cu adevărat pe Dumnezeu Duhul Sfânt? Trăim un creştinism ce şi-a pierdut puterea tocmai fiindcă lipseşte din el ,,porumbelul” Duhului Sfânt.

Cred oamenii într-un Dumnezeu, ştiu cum S-a născut şi cum a murit Iisus Hristos, dar n-au pe Duhul Sfânt prin care se revarsă în lume şi în suflete darurile cerului de sus. Voi spune o asemănare.

Mai lasă-l – Pr. Iosif Trifa

„Mai lasă-l şi anul acesta”. (Luca 13, 8)

Pilda cu smochinul cel neroditor de la Luca 13 grăieşte şi va grăi tuturor oamenilor, până la sfârşitul lumii. Un proprietar sădise un smochin şi după trei ani voia să-l taie, căci nu arăta roade. „Mai lasă-l şi anul acesta intervenit grădinarul. Îl voi săpa şi îl voi îngriji din nou şi poate va rodi.”

Sfânta familie – Pr. Costel Căuș

În special în preajma sărbătorii Naşterii Domnului avem ocazia să privim şi să medităm la imaginile ce înfăţişează evenimentul acesta în diferite ipostaze, cum ar fi scena plină de taină a Pruncului din iesle, siluetele magilor cu steua, ale păstorilor cu marele cor de îngeri sau scena fugii în Egipt când, în noapte, se disting chipurile ostenite de drum, al unei Maici ce strânge iubitoare un Prunc la sân şi al unui cucernic protector. Atunci parcă şi măgăruşul de povară simte că este părtaş la o misiune sfântă în care sunt prezente, deodată, ameninţarea celui rău, căutând Pruncul să-L ucidă, ca Şi atotputernica grijă a lui Dumnezeu.

Privegheați și vă rugați – Pr. Iosif Trifa

“Atunci a venit Iisus împreună cu dânșii (apostolii) în satul ce se numește Ghetsimani și a zis ucenicilor: «Ședeți aici până voi merge să mă rog acolo». Și luând pe Petru și pe cei doi fii a lui Zevedei, a început a Se întrista și a Se mâhni. Atunci a zis lor Iisus: «Întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine». Și mergând puțin mai înainte, a căzut pe fața Sa, rugându-se și zicând: «Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu». Și I s-a arătat Lui înger din cer, întărindu-L pe El. Și fiind întru nevoință, mai cu deadinsul Se ruga. Și se făcuse sudoarea Lui ca picăturile de sânge ce pică pe pământ. Și sculându-Se de la rugăciune, venind către ucenici, i-a aflat pe ei dormind. Și le-a zis lor: «Ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Privegheați și vă rugați, că duhul este osârduitor, iar trupul neputincios».

Cu Iisus spre Golgota – Pr. Iosif Trifa

Mântuitorul Hristos, ducându-și crucea în sus spre Golgota, a fost părăsit de apostoli de frica iudeilor dar femeile se țin în urma Lui, cu plângere și lacrimi pentru patimile ce le îndură. Nici iudeii, nici ostașii n-au putut opri calea de durere și de iubire a femeilor pentru Mântuitorul Hristos. Iată-le, se suie spre Golgota cu Hristos și, ajunse acolo, se așează la piciorul crucii și plâng patimile și moartea Mântuitorului.

Calea de durere și de iubire ce au făcut-o femeile spre Golgota, este pusă cu învățătură pentru toate femeilor din toate vremurile. «Luaţi aminte femeilor – zice această învățătură – căci calea ce duce după Hristos și învățăturile Lui și astăzi este o cale grea, o cale de durere și de lacrimi.

O zi din viața Domnului – Ioan Beg

Zilele de pe urmă ale Mântuitorului sunt relatate mai pe larg în Sfânta Carte și au fost deosebit de pline pentru El și ucenicii Lui. Multe evenimente s-au petrecut în zilele acelea, unele surprinzătoare, altele greu de înțeles. Timpul zorea, mai era puțină vreme și multe lucrări trebuiau să-și facă loc, căci viața pământească a Mântuitorului era spre capăt.

A intrat în Ierusalim duminica după amiază, după o lungă călătorie, pornind din Pereea și trecând prin Ierihon. Va fi plecat din Pereea încă de dimineață. Ca unul care știa că-I venise vremea, pe drum, Domnul le-a spus ucenicilor ce se va întâmpla cu El după ce va intra în Cetatea Sfântă.

Top