Tâlcuirea Evangheliilor

Fiul risipitor – Pr. Iosif Trifa

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi feciori. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: «Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuţie!» Şi Ie-a împărţit lor avuţia. Şi, nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel tânăr s-a dus într-o ţară departe şi, acolo, a risipit toată avuţia sa, vieţuind întru dezmierdări. Şi, după ce a cheltuit el toate, s-a făcut foamete mare într-acea ţară şi el a început a se lipsi.

Vameșul și fariseul – Pr. Iosif Trifa

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preadesfrânaţi, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Luca 18, 10-14)

Cananeanca și rugăciunea de mijlocire – Ionatan Ille

Cereți, și vi se va da… bateți și vi se va deschide. (Luca 11, 9).

Cereți şi nu căpătați pentru că cereți rău (Iacov 4, 3).

Nu ştiţi ce cereți (Marcu 10, 38).

Zaheu vameșul – Pr. Iosif Trifa

„În vremea aceea, trecea Iisus prin Ierihon. Şi iată, un om, anume Zaheu; şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să-L vadă pe Iisus cine este, dar nu putea de norod, că era mic de stat. Şi, alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă pe El, că pe acolo avea să treacă. Şi dacă a venit la locul acela, căutând Iisus, I-a văzut pe dânsul şi i-a zis lui: Zahee, grăbeşte de te coboară, că astăzi în casa ta Mi se cade să fiu.

Evanghelia duminicii după Botezul Domnului

„În vremea aceea, auzind Iisus că Ioan a fost prins, S-a dus în Galileea; şi lăsând Nazaretul a venit şi a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele Zabulonului şi ale Neftalimului. Ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Isaia, proorocul, care zice: Pământul Zabulonului şi pământul Neftalimului, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; norodul cel ce şedea întru întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină a răsărit lor. De atunci a început Iisus a propovădui şi a zice: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!” (Matei 4, 12-17)

Evanghelia duminicii dinaintea Botezului Domnului – Pr. Iosif Trifa

Începerea Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Precum s-a scris în prooroci: “Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: «Gătiți Calea Domnului, drepte faceți cărările Lui».

Evanghelia Duminicii după Nașterea Domnului – Pr. Iosif Trifa

„Iar după ce s-au dus magii, iată, îngerul Domnului, în vis, se arătă lui Iosif, zicând: Sculându-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt, şi stai acolo până voi zice ţie, căci Irod vrea să caute Pruncul şi să-L piardă pe El. Iar el, sculându-se, a luat Pruncul şi pe Mama Lui, noaptea, şi s-a dus în Egipt. Şi a fost acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de la Domnul prin proorocul ce zice: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

De lumină s-a umplut peștera din Vifleem

S-a umplut de lumină şi peştera sufletului tău?

Crăciunul, aşa cum se serbează azi – mai ales cu obişnuitele „chefuri” de sărbători –, n-are aproape nimic cu sufletul nostru. Praznicul ajunge numai până la grija mâncărilor, băuturilor şi hainelor noi, dar mai înăuntru, în suflet, nu pătrunde.

Cuvântul s-a făcut trup… – Traian Dorz

„Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. (Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl).“ (Ioan 1, 14)

Cuvântul a luat trup – Ioan Beg

Nicio sărbătoare din calendar nu-i cum e Crăciunul. A devenit, în timp, atât de bogată și de complexă încât oferă loc de implicare pentru preocupări diverse. De aceea, esenţa Crăciunului, care este Naşterea Domnului din Fecioară, se vede, parcă, tot mai puţin. Astfel că, de nu ar fi colindele cu Maica şi cu Pruncul, atunci cadourile şi Moşul, şi masa de Crăciun, şi celelalte multe ar denatura, aproape în întregime caracterul religios al sărbătorii.

Top