Tâlcuirea Evangheliilor

Evanghelia din duminica orbului (Ioan 9, 1-38) – Pr. Iosif Trifa

Şi trecând Iisus, a văzut un orb din naştere şi L-au întrebat învăţăceii: „Cine a păcătuit, acesta, ori părinţii săi, de s-a născut orb?”. Iisus le răspunde: „Nici el, nici părinţii, ci pentru ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu în el… Cât timp sunt în lume, lumină sunt lumii”. Apoi a scuipat jos, a făcut tină, a uns ochii orbului şi l-a trimis să se spele în scăldătoarea Siloamului. Şi s-a întors văzând.

A băut Noe din vin – Pr. Iosif Trifa

Imaginea de alături arată o întâmplare pe care o cunoaştem încă din pruncie, de când umblam la şcoală. E întâmplarea cu Noe când s-a îmbătat. Despre Noe ne spune Biblia că, după ce a scăpat de potop şi a ieşit din corabie, „s-a făcut lucrător de pământ şi a sădit vie”. Scăpat din potop şi împăcat cu Dumnezeu, Noe şi feciorii lui trăiau în pace şi fericire. Dar într-o zi ce s-a întâmplat? „Şi a băut Noe din vin şi s-a îmbătat”, ne spune Biblia. Şi din această beţie ce a ieşit? Ham a râs de goliciunea tatălui său şi pentru asta Noe l-a blestemat, zicând: „Blestemat să fie Ham, pruncul meu , şi să fie slugă fraţilor săi”. (Citiţi pe larg în Biblie, la Facere 9, 20-28)

Despre setea sufletului – Pr. Iosif Trifa

Evanghelia de duminică (Ioan 4, 3-43) ne spune că Iisus plecase cu învăţăceii Lui, peste Samaria, în Galileea. În calea lor, se opriră de popas la fântâna Iui Iacob. Iisus îi trimise pe învăţăcei în cetate, să cumpere hrană. Iar El, ostenit fiind de călătorie, se aşeză lângă fântână.

Mană din cer și apă din stâncă – Pr. Iosif Trifa

Imaginea de mai sus ne arată întâmplarea israe­liţilor în pustie, când Dumnezeu le-a dat mană din cer şi apă din stâncă. „Şi a cârtit toată adunarea fiilor lui Israel împotriva lui Moise, zicând: «Mai bine am fi murit bătuţi de Domnul în pământul Egiptului, când şedeam lângă oalele cu carne şi mâncam de ne săturam, decât să murim în pustia asta». Şi a zis Domnul către Moise: «Iată, Eu voi face să plouă pâine din cer…» Şi s-a făcut seară, iar dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.

Taina Evangheliei – Traian Dorz

Taina Evangheliei este naşterea din nou, revelaţia lui Hristos, care îl prăbuşeşte pe Saul de pe drumul Damascului, din vârful nebuniei omeneşti, în adâncul smereniei şi transformării divine. Această taină a creat, prin inspiraţia Sfântului Duh, oameni noi, opere noi, o istorie nouă şi o lume nouă, începând din Ziua Rusaliilor. Fenomenul acesta a fost singurul activ şi durabil, fiindcă era izvorât şi alimentat din revărsarea Vântului Ceresc.

Mângâietorul și tămăduitorul bolnavilor – Pr. Iosif Trifa

Mântuitorul Hristos a fost vestit de prorocii Vechiului Testament ca un mare binefăcător al celor săraci, bolnavi şi necăjiţi. „Duhul Domnului peste Mine, pentru aceasta M-a uns, ca să binevestesc săra­cilor, să tămăduiesc pe cei zdrobiţi la inimă, să vestesc robilor iertare şi orbilor vedere” (Isaia 61, 1). Prorociile Vechiului Testament s-au şi împlinit, pentru că toate evangheliile ne spun cu câtă milă şi dragoste se apro­pia Iisus de cei săraci, bolnavi şi năcăjiţi. „Şi văzând gloatele, I se făcu milă de ele”… (Matei 9, 36); „Şi văzând norod mult, I s-a făcut milă de el şi i-a tămăduit pe bolnavii lor” (Matei 14, 14).

Un alt Saul pe drumul Damascului – Pr. Iosif Trifa

Imaginea de mai sus arată o întâmplare luată din viaţa Apostolului Filip. În drumul Ierusalimului, Apostolul Filip l-a întâlnit pe un dregător (sfetnic) mare al împărătesei etiopienilor. Acest dregător era un evreu prozelit şi se întorcea cu suita lui de la templul din Ierusalim unde fusese să se închine. Pe drum, dregătorul deschisese Biblia şi citea cu glas tare la proorocul Isaia, unde zice: „Ca o oaie spre junghiere S-a adus şi ca un miel înaintea celui ce‑L tunde pe El, fără de glas, aşa nu-Şi deschide gura Sa“… (Isaia 53).

Omul și locul – Traian Dorz

Nu locul este pentru om, ci omul este pentru loc, căci omul este schimbător, dar locul nu este. Omul poate fi oricine, dar locul este acelaşi. Oamenii sunt nenumăraţi, dar locurile sunt numărate. Aşa este şi în cele pământeşti, dar în cele cereşti şi mai mult. În Cuvântul Sfânt este scris mereu acest adevăr, când se spune despre numărul poporului sfânt, despre numărul ostaşilor, al îngerilor, al bătrânilor sfinţi, al trâmbiţelor ori al cetelor, al zilelor, al anilor, al semnelor…

Femeile – Pr. Iosif Trifa

Un mare poet şi gânditor al nea­mului nostru (Eminescu) a zis despre femeie că este „înger şi diavol”. În vorbele lui a pus mult adevăr, pentru că, de fapt, femeia poate fi un înger ce­resc când îşi pune însuşirile şi daru­rile ei sufleteşti în slujba lui Hristos; dar poate fi şi un diavol, când îşi pune însuşirile în slujba diavolului.

Toma nu era cu ei – Traian Dorz

„Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus.“

Biserica cea vie este Trupul Domnului Hristos şi fiecare suflet viu din ea este un mădular din acest Trup Sfânt. Capul Trupului viu este Hristos (Efeseni 5, 23; I Corinteni 11, 3). De aceea un trup sănătos este totdeauna acolo unde este capul său. Și un mădular sănătos este totdeauna acolo unde sunt toate celelalte mădulare ale trupului.

Top