Un predicator vestit a ţinut odată, despre Judecata din urmă, o predică atât de puternică, încât toţi auzitorii au început a plânge şi a se văieta. Dar pe când era mai mare plângerea, predicatorul deodată şi-a schimbat predica şi a zis: „Ştergeţi-vă lacrimile, creştinilor, căci voiesc să vă spun ceva şi mai înfricoşat decât Judecata de Apoi”.
Ai urmărit îndeaproape învăţătura
Tu însă ai urmărit îndeaproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea (II Timotei 3, 10).
În această parte a acestui sfânt apostol se continuă atât de frumos şirul bunelor îndrumări şi al însemnatelor porunci date fiului preaiubit şi urmaşului vrednic de către părintele său sfânt.
Soliile creştinilor de azi: să mai pot pune mâna pe moşia asta, atunci pot muri… să-mi mai fac o casă nouă, atunci pot muri… să-mi mai rotunjesc suma de banii, atunci pot muri».
Praznicele sunt puse să trecem prin ele cu folos de învăţătură sufletească. Eu mă întreb însă, câţi au trecut prin praznicul de miercuri alegându-se cu o învăţătură de mântuire sufletească. În legătură cu bătrânul Simeon, vom da câteva gânduri duhovniceşti.
Cum se împacă?
Ceea ce Sfântul Pavel avea atunci de mustrat la credincioşii din Corint este astăzi nespus mai mult de mustrat la noi. Şi ceea ce era de mirat cum se împacă la ei este mai de mirat cum se poate împăca la noi, după atâta propovăduire a Evangheliei şi după atâtea secole de creştinism.
Un cuvânt adevărat
Cuvântul este darul cel mai mare pe care îl are o făptură omenească. Darul de a putea vorbi, de a-și putea exprima simțămintele prin cuvinte grăite şi înțelese este un bun de un preţ nespus de mare, este o binecuvântare sfântă pe care Domnul Dumnezeu n-a dat-o decât omului. Nici o altă făptură a lui Dumnezeu nu are acest dar atât de nobil şi de ales, ca omul. De aceea, în înțeles duhovnicesc, omul nu este o făptură de origine pământească, ci de origine divină.
Când se va arăta Hristos
Cel mai dulce, dar şi cel mai greu de crezut adevăr din toate cele scrise în Scripturi este adevărul venirii în Slavă a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.
La praznicul Naşterii Domnului, «Lumina Satelor» a dat alte şi alte învățături sufleteşti (cei ce au colecţiile foilor le pot citi). Acum vom spune ceva despre magii de la răsărit. O adâncă învăţătură este în istoria celor trei crai de la răsărit. Să o cercetăm puţin.
Vechiul Testament e plin cu proorocii despre Naşterea Mântuitorului. Şi cât de frumoase şi mult spunătoare sunt aceste proorocii! Iată, spre pildă, pe cea de la Isaia capitolul 9, versetele 6-7: „Căci prunc s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui, şi se va chema numele lui Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Părintele veacului ce va să vie, Domn al păcii. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar”.
Biblia Vechiului Testament este plină cu proorocii despre Naşterea Mântuitorului. Ce minunate şi mult spunătoare sunt aceste proorocii! Iată pe cea de la Isaia 7, 14: „Și va naște Fecioara Fiu şi se va chema numele lui Emanuil, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”.
Prin credință… prin credință
Credinţa adevărată este un lucru mare şi unic. Dacă are cineva o adevărată credinţă, aceasta va fi în primul rând mare şi puternică. Apoi unică, adică una şi pe totdeauna. Neschimbată, vie, sfântă şi veşnică.