Unde este Împăratul de curând născut? – Pr. Iosif Trifa

La praznicul Naşterii Domnului, «Lumina Satelor» a dat alte şi alte învățături sufleteşti (cei ce au colecţiile foilor le pot citi). Acum vom spune ceva despre magii de la răsărit. O adâncă învăţătură este în istoria celor trei crai de la răsărit. Să o cercetăm puţin.

Cei trei magi locuiau la o mare depărtare de Vifleem. Când am fost în călătoria la Ierusalim, am văzut cu ochii pustietățile ce separă Palestina şi Vifleemul de alte țări. Mi-am dat seama şi despre călătoria celor trei magi. O călătorie uriaşă, obositoare şi plină de primejdii a fost aceasta. Ce i-a plecat pe magi în călătoria asta? Ce i-a făcut să-și lase țara, să-și lase familiile, să-şi lase bogăţiile şi tihna şi să plece într-o ţară străină? Pe cei trei magi i-a plecat la drum făgăduinţa unei proorocii… i-a plecat credinţa… i-a plecat dorinţa să-L vadă pe Împăratul făgăduit de prooroci şi arătat de stele.

Fratele meu! Plecarea magilor în căutarea Mântuitorului ne arată primul pas al mântuirii noastre. Trebuie să se trezească şi în sufletul nostru dorința de a-L căuta şi a-L afla pe Mântuitorul. Poate şi tu, fratele meu, eşti undeva prin Chaldeia păcatelor sau Persia fărădelegilor, departe, departe de Vifleemul Iudeii. Începutul mântuirii este să afli starea ta cea păcătoasă, să simţi că sufletul tău se doreşte spre Domnul, spre mântuire, spre Vifleemul Iudeii. Craii şi-au lăsat averile şi bogăţiile. De la tine se cere să-ţi laşi năravurile şi patimile cele rele.

Îndată ce au plecat magii la drum, li s-a arătat o stea luminoasă ce i-a călăuzit neîncetat, până au ajuns la Vifleem.

Steaua ce s-a arătat magilor străluce şi azi. E steaua credinței. E steaua ce se arată celor ce pleacă în drumul mântuirii. E steaua ce luminează calea celor ce-L caută pe Domnul. Îndată ce pleci în căile mântuirii, ţi se arată o stea luminoasă pe care lumea n-o vede: darul şi harul Duhului Sfânt care te călăuzeşte şi te însoţeşte pe tot locul. Lungă şi grea este calea spre Vifleem, spre mântuire, dar sub călăuza aceasta ea se face luminoasă şi ușoară.

Ajunşi la Ierusalim, magii au început să întrebe după „împăratul cel născut”. Mare îndrăzneală! Ajunşi într-o țară străină ce-şi avea regele şi împăratul ei, ei încep a vesti un Împărat nou. Nu-i mirare că s-au tulburat Irod şi iudeii. E mirare că cei trei crai vestitori n-au ajuns în temniţă.

Cei trei crai de la răsărit au fost primii vestitori ai Împăratului Hristos. Și lucru ciudat: prima vestire a Domnului a făcut „tulburare mare”, Irod se temea că noul Împărat îi va lua scaunul și domnia, iar poporul se temea că noul împărat va tulbura rânduielile lor. Aşa e şi azi. Vestirea Împăratului Hristos nu place. Face tulburare. Împăratul Hristos este un împărat ce „tulbură” viaţa şi „liniştea” oamenilor. El cere să-şi „piardă” oamenii plăcerile cele rele, patimile, băuturile, petrecerile, înşelăciunile, minciunile şi alte năravuri rele. Un ostaş din Oastea Domnului ne scrie că tulburare mare s-a făcut într-un sat unde a vestit întâia dată Oastea Domnului. Ziceau oamenii că umblă ostaşul să le strice datinile de a bea şi petrece, a sudui etc., etc. Se tulbură omul când i se predică un astfel de lucru.

Magii „s-au bucurat cu bucurie mare” când L-au aflat pe Mântuitorul. Bucuria magilor o au și azi toți aceia care Îl află pe scumpul nostru Mântuitor. O, ce bucurie dulce şi sfântă este aceasta! Magii s-au închinat Lui şi I-au adus daruri. Închinarea şi darurile însemnau, în acele vremuri, supunere şi predare. Cei trei magi s-au închinat, în semnul că îşi predau țările lor şi pe ei înşişi Împăratului „celui nou născut”.

Acum eu te întreb şi pe tine, fratele meu: cum stai tu față de Împăratul din peştera Vifleemului? Te închini Lui la biserică şi când îți faci rugăciunile? Foarte bine. Dar eu te întreb: te închini Lui şi cu faptele şi purtările tale? Altcum închinarea ta e mincinoasă, ca a lui Irod, care, din gură I se închina, iar din inimă Îl pândea.

Spui că şi tu eşti „supusul” acestui Împărat? Foarte bine, dar ce fel de „supus” eşti, dacă n-asculţi de El şi [de] legile Lui? Ce fel de supunere este asta, dacă nu-L laşi pe El să poruncească în viaţa ta şi în faptele tale, ci porunceşti tu şi patimile cele rele? Ce fel de supunere ar avea sluga ta, dacă ar porunci ea în locul tău?

Spui că şi tu te ţii de turma Lui şi de Împărăția Lui? Foarte bine. Ai dreptate. Botezul te-a făcut „cetăţean” al împărăției Lui? Dar eu te întreb: ce fel de „cetăţean” eşti tu, dacă nici dare (fapte bune) nu vrei să-I plăteşti, nici „cătănie” nu vrei să-I faci, nici de legile Lui nu vrei să asculți? Dacă astfel stai tu față de Împăratul Hristos, apoi să ştii, fratele meu, că tu eşti un fel de „bolşevic” ce calcă „legile”, nu plăteşte „dările” şi nu vrea să facă „armată”, Eşti un duşman al Împăratului şi slăbeşti împărăţia Lui.

Fratele meu, te văd dus pe gânduri… te văd oftând… te văd plângând… te simţi poate şi tu în starea asta. Plângi, fratele meu, plângi cu foc şi te apleacă cu credinţă în faţa Celui născut în peştera Vifleemului. Împăratul acesta e bun şi iertător. El a venit în lume anume să te ierte, să te mângâie şi să te mântuiască. Închină-te Lui şi predă-I Lui lacrimile tale, căci acesta este aurul ce-I trebuie Lui. Închină-te Lui cu smerenie, cu credință şi căinţă, căci aceasta este smirna şi tămâia ce-I trebuie Lui.

„Pe altă cale”, ne spune Evanghelia că s-au întors magii după ce L-au aflat pe Mântuitorul. Nu s-au mai băgat pe la Irod. O, ce învăţătură minunată este şi aici! Acesta este — trebuie să fie — şi azi semnul că cineva L-a aflat cu adevărat pe Mântuitorul, ori ba. Cine L-a aflat cu adevărat pe Mântuitorul îşi schimbă viaţa, îşi schimbă căile şi purtările aşa cum le-a schimbat Saul pe drumul Damascului. Nu se mai abate pe la Irodul cel viclean care pândeşte sufletele noastre: pe la înşelăciunile satanei.

Sunt însă aşa de puțini aceştia. Cei mai mulţi creştini „se întorc” iarăşi pe la Irod. După biserică — se abat pe la cârciumă. După ce se roagă — suduie. Astfel de creştini n-au aflat cu adevărat pe Iisus cel născut în peştera Vifleemului.

Magii de la răsărit au căutat pe Mântuitorul, L-au aflat şi pe urmă şi-au schimbat calea. Prin aceste trei puncte trebuie să treacă şi mântuirea ta: să-L cauţi pe Mântuitorul… să-L afli şi, după ce L-ai aflat, să-ți schimbi viaţa şi să începi o viaţă nouă cu El. La care dintre aceste trei puncte te afli tu, fratele meu?

Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul 1928, nr. 52, pag. 4