Vechiul Testament e plin cu proorocii despre Naşterea Mântuitorului. Şi cât de frumoase şi mult spunătoare sunt aceste proorocii! Iată, spre pildă, pe cea de la Isaia capitolul 9, versetele 6-7: „Căci prunc s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui, şi se va chema numele lui Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Părintele veacului ce va să vie, Domn al păcii. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar”.
Ce proorocie minunată! Ea cuprinde toate darurile pe care le-a adus și le aduce în lume naşterea Mântuitorului. Ea cuprinde toate darurile mântuirii noastre sufleteşti. Să cercetam puţin aceste daruri:
„Sfetnic minunat”… spune Isaia proorocul că este Iisus. O, ce Sfătuitor minunat este Domnul! Cine L-a primit cu adevărat are un Sfătuitor minunat; are un Sfătuitor care în toate afacerile, în toate primejdiile şi necazurile îi spune ce să facă. O, ce viață uşoară trăieşte cel ce întreabă şi ascultă în toate afacerile de acest sfătuitor, cel ce nu merge nicăieri, nu lucrează nimic, nu vorbeşte nimic înainte de a cere prin rugăciune sfatul Domnului. O, ce viață minunată ar trăi oamenii şi omenirea dacă toți ar asculta de acest sfătuitor! Atunci n-ar mai fi certuri, zavistuiri, duşmănii, şi răzbunări. Atunci ar fi lumea plină de copiii lui Dumnezeu; de frați şi surori în Domnul.
„Dumnezeu biruitor”… Sus pe Crucea Golgotei, Iisus a biruit puterea satanei şi ne-a câştigat şi nouă darul biruinței pe care ni-l îmbie şi nouă: „Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). El ne pune la îndemână tot câştigul Lui şi toată biruința Lui cea strălucitoare. Domnul are lipsă de biruitori, de oameni care să calce pe urmele Lui. Cine Îl primeşte cu adevărat pe Pruncul Iisus devine un creştin biruitor, primeşte dar şi putere de a birui ispita şi păcatul. Între aceştia eşti tu?
„Domn al păcii”… ne spune mai departe Isaia că este Iisus. O, ce pace dulce şi sfântă au cei care L-au primit cu adevărat pe Pruncul Iisus! Toate bogăţiile şi toate plăcerile din lume nu pot da pacea pe care o dă Domnul. Cine trăieşte o viaţă cu Domnul are o pace a sufletului, o odihnă, o bucurie şi fericire sufletească pe care nimenea şi nimica nu o poate tulbura. „Pace las vouă, pacea Mea dau vouă, nu după cum dă lumea”, zicea Iisus (Ioan 14, 27). Însă „cei nelegiuiţi n-au pace” (Isaia), pentru că nu L-au primit pe „Domnul păcii”. Nu-i pace în lume, nu-i pace între popoare, nu-i pace în casele oamenilor şi nu-i pace în sufletul lor, pentru că nu L-au primit pe Domnul păcii.
„Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar”… Stăpânirea Domnului n-are hotar… împărăția Lui n-are hotar… ea îi cuprinde pe toți copiii lui Dumnezeu din toate vremile şi toate locurile.
Și totuşi aceste „hotare” sunt aşa de restrânse… a Lui „stăpânire” e atât de mică! Neamurile trăiesc azi în afară de hotarele „stăpânirii” Lui și „Păcii” Lui. Căci dacă ar trăi înăuntrul acestor hotare, ar fi plină lumea de copiii lui Dumnezeu; ar fi plină lumea de bine şi de fericire. Dar neamurile și oamenii de azi au ieşit din „hotarele” Lui şi de aceea trăiesc aşa cum trăiesc.
Ferice de cei puţini, puţini care trăiesc azi sub Stăpânirea Lui… ferice de cei puțini, puțini care trăiesc în pacea Lui. Între aceştia ești tu?
Se vorbeşte mult despre bucuriile Naşterii Domnului. Dar adevărata bucurie este când Cel născut în peștera Vifleemului Se face, pentru noi și viața noastră, un Sfătuitor, un Biruitor, un Domn al păcii… Când intrăm în hotarele stăpânirii Lui și El intră în hotarele noastre… când lăsăm „calea lui Irod” și apucăm calea mântuirii… când în peştera Vifleemului nostru se face „lumină mare”, primindu-L pe El și lăsându-L pe El „să crească” şi să ne stăpânească ca un Împărat, Stăpân şi Cârmuitor al vieții noastre.
Preot Iosif Trifa, Oastea Domnului, anul 1931, nr. 52, pag. 2
