Terorism. Atentate. Războaie. – Pr. Viorel Chircă

Ce atitudine să adopte omul credincios?

Sonoritatea acestor termeni face pe oameni să tresară, iar realitatea pe care o exprimă, înfricoşează.

Teama e justificată pentru că răutatea, ura, teroarea, manifestate prin atentate sau războaie, au ca urmare distrugerea nu numai de bunuri materiale, ci mai ales – şi asta e ținta – uciderea oamenilor.

Cei care scapă, rămân cu dureri şi infirmităţi pe tot restul vieţii. E totdeauna sumbru un astfel de orizont.

Ştim că frica e legată de păcat. Păcatul are ca urmare pedeapsa. Păcatul rupe legătura omului cu Dumnezeu. Aşadar, frica de pedeapsă e justificată.

Cine, însă, s-a întors cu adevărat la Domnul şi a rupt-o cu păcatul, n-are de ce să se teamă. Cine L-a primit pe Domnul în inimă, cine ÎI iubeşte pe El şi-I slujeşte cu ascultare, n-are de ce se teme, pentru că aşa cum este scris în I Ioan 4, 18: în dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.

Un credincios adevărat, un om al lui Dumnezeu, nu se teme de nicio ameninţare, de niciun rău: nici de oameni, nici de cataclisme, nici de diavolul, nici de moarte, nici de judecată.

Îndemnul şi porunca: nu te teme, nu vă temeți, adresate celor credincioşi, sunt foarte prezente pe paginile Sfintei Scripturi.

Dacă Domnul este Atotputernic, dacă El guvernează lumea pe care a creat-o, dacă ne-a promis că va fi cu noi în toate zilele (Matei 28, 20) şi clipele vieţii noastre, în toate situaţiile şi împrejurările, atunci e normal să fim liniștiți totdeauna, încrezându-ne în dulcea Lui purtare de grijă.

Ce frumos spune omul lui Dumnezeu, împăratul psalmist David în Psalmul 3, 6: nu mă tem de zecile de mii de popoare, care mă împresoară din toate părţile sau în Psalmul 4, 8: eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Unii se întreabă, poate, oarecum temători: cum să stau liniştit dacă ameninţarea atentatelor sau a războiului este iminentă, la graniţa ţării, sau, poate, cândva, în neamul meu, lângă mine?

Încrederea deplină în Domnul ne ajută să fim liniştiţi, după cum ne asigură Cuvântul Lui din Psalmul 91, 5 şi 7, care spune: nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua; o mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Domnul Iisus însuşi ne spune: veţi auzi de războaie şi veşti de războaie; vedeţi să nu vă spăimântaţi, în Matei 24, 6.

Să nu uităm că Domnul nu îngăduie să piară cel bun împreună cu cel rău, cel credincios împreună cu cel necredincios. Izbăvirea lui Lot din nimicirea Sodomei şi Gomorei ne este un minunat exemplu.

Dar nu numai de pieire, ci chiar şi de orice nenorocire ne-a promis Domnul că ne va izbăvi, aşa cum spune Psalmul 91, 9-11: pentru că zici: «Domnul este locul meu de adăpost!» şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.

Dulcile făgăduinţe ale Domnului nostru Preaiubit şi fericita părtăşie cu El, îngemănată cu părtăşia frăţească, să ne păstreze totdeauna în inimi liniştea şi pacea încrederii în El!

Preot Viorel Chircă, Cuvânt pentru suflet, anul 2016, nr. 73, pag. 20