În cadrul închisorii – relatează învățătorul Marini – există și o secție pentru minori, condamnați pentru fapte penale, precum și o școală de reeducare pentru acești copii cu grave devieri de comportament. Într-o zi m-a întâmpinat profesorul școlii, adresându-mi-se:
– Am înțeles că dumneata ai calitatea de învățător și ai ajuns aici din motive de religie, iar acum faci educație cu Biblia la acești pușcăriași. Eu sunt profesor la școala de reeducare a minorilor din cadrul acestei închisori. Am o misiune foarte grea de îndeplinit, întrucât acești copii au un comportament ieșit din comun și aproape că nu-i pot stăpâni. Aș vrea ca dumneata să mi te alături și să te ocupi de educația lor, așa cum văd că te ocupi de adulți.
– Bine, i-am zis eu profesorului, mergem să vedem copiii.
Când am ajuns la ușa sălii de clasă, înăuntru se auzeau zgomote și bufnituri. Când s-a deschis ușa, copiii au încremenit la vederea unui străin alături de profesorul lor. S-a așternut liniște deplină, după care profesorul m-a recomandat copiilor și le-a spus că mă voi ocupa eu de ei pe o perioadă de acum încolo într-un mod mai deosebit, cerându-le să fie cuminți și ascultători. Apoi, profesorul a plecat și m-a lăsat între copii. După ce s-au așezat în bănci, fiecare la locul lui, am început investigația, ca să știu cum să procedez cu ei, după ce le cunosc problemele. M-am apropiat de sufletele lor, le-am devenit prieten și astfel s-a creat o punte de legătură între mine și ei, ceea ce a făcut ca să fiu ascultat. Mai ales orele de lecțiuni biblice au început să-și arate roadele. Au învățat despre copilăria și viața Domnului Hristos, precum și despre sacrificiul pe care El l-a adus pentru mântuirea oamenilor și pentru ca și ei să devină buni și mai cuminți. Copiii au devenit atenți și receptivi și răspundeau la întrebări în timpul orelor. Îmi puneau și întrebări la care ei nu găseau răspuns.
Așa au trecut zile și săptămâni, până a venit și ziua ieșirii mele pe poarta închisorii, după ce mai întâi au fost eliberați cei trei frați din Săsciori cu care am fost în proces. Dar, înainte de plecare, profesorul m-a căutat într-una din zile și mi-a zis:
– Domnule Marini, câtă putere de convingere ați avut supra acestor copii! Sunt ca hipnotizați. Din niște sălbatici pe care nu-i puteam stăpâni, se manifestă acum ca niște mielușei și doresc să mai reveniți între ei. Cum să vă pot mulțumi?
– Mulțumirea s-o aduceți lui Dumnezeu, i-am zis eu, și Domnului Iisus Hristos, Care prin puterea Duhului Sfânt i-a îmblânzit pe acești sărmani copii. Iată „hipnoza” sub care s-a produs această schimbare. Eu n-am făcut altceva decât să le vorbesc despre iubirea Mântuitorului Iisus, Care a îmblânzit, încă din vremea Sa, oameni mult mai răi decât ei. Și, ca atare, același Iisus, Care îi iubește tot atât de mult și pe ei, vrea să le îndrepte viața. Acum, domnule profesor, dacă doriți binele acestor copii, ceea ce am început împreună, continuați dumneavoastră după plecarea mea. Și, ca să aveți succes în continuare, să vă întoarceți la Dumnezeu, să cercetați Biblia și astfel să deveniți un bun credincios și un exemplu pentru acești sărmani copii. Când veți apărea cu Biblia în școală, atunci nu veți mai folosi bâta ca mijloc de educare, ca până acum. Acești copii sunt lipsiți de dragostea celor din jur. Încercați să le-o redați și veți reuși.
Nicolae Marini, Învățătorul Ioan Marini – o viață de apostol
