Fratele Valer Mândroni s-a născut în satul Ciula Mare de lângă Hațeg, județul Hunedoara, la data de 2 februarie 1902, din părinții Petru și Ana. A mai avut cinci frați. După terminarea școlii primare a rămas în casa părintească, devenind un bun și harnic agricultor. Iar după eliberarea din armată, s-a căsătorit cu soția sa Voichița, având doi copii: pe Valer și pe Iulius.
Fiind prețuit de toți pentru hărnicia și priceperea sa, a fost ales primar al comunei între anii 1933 și 1940. Dar viața aceasta mereu în mijlocul lumii și în tovărășia multor oameni de tot felul l-a atras pe căile petrecerilor lumești și ale băuturii. Mai ales că în zona aceea sunt mulți pomi și se face multă băutură aducătoare de pierzare, atât trupească, cât mai ales sufletească, multora. Bietul frate Valer, înainte de a-L cunoaște pe Domnul Iisus, era prins cu totul în patima acestor băuturi.
În anul 1932, fiul său Valer a murit la vârsta de 13 ani, iar în 1947 l-a căsătorit pe celălalt fiu al său, pe Iulius, cu sora Mărioara.
Viața Fratelui Valer s-a desfășurat în felul cum am arătat mai sus până în anul 1953, când Dumnezeu, cu bunătatea Sa, s-a îndurat să facă o minune cu el, întorcându-l din calea pierzării numai prin lucrarea puterii Sale. Și iată cum a fost:
Soția sa, Voichița, intrase mai de mult în Oastea Domnului și mergea cu dragoste de fiecare dată la biserică și la adunarea Oastei. Dar el, venind acasă adeseori beat și negăsind-o, o certa cu vorbe rele și de multe ori a bătut-o, să se lase de Domnul și să fie lumească ca dânsul.
Dar în ziua de Rusalii a anului 1953, seara, a avut o vedenie de îngeri care cântau, iar dintre ei, unul mai puternic i-a zis:
– Valer, tu trebuie să te întorci la Dumnezeu; altfel vei pieri.
El i-a spus soției sale, arătându-i locul unde erau îngerii – dar ea, deși nu vedea și nu auzea nimic, i-a zis:
– Dacă ți-a spus așa, atunci fă așa!
Fratele Valer a rămas foarte cutremurat și a început să se roage. Și s-a rugat mereu: luni, marți și miercuri. Miercuri, fiind în zi de jertfă, au venit iarăși, seara, îngerii de duminică și au început să vorbească cu el. Atunci el era singur în cameră. S-a sculat și s-a dus repede în camera vecină, să-și trezească soția și nora care dormeau împreună, ca să audă și să vadă și ele îngerii care vorbeau cu el.
Dar ele nu auzeau ce vorbeau îngerii, numai ce răspundea el.
El le răspundea:
– Da, am păcătuit; da, am făcut rău; da, îmi cer iertare; da, vreau să mă predau Domnului…
A durat asta câteva seri la rând, când îngerii vorbeau numai cu el toată noaptea. În a treia noapte, spre dimineață, el le-a zis:
– Da, vreau să mă predau și să-L slujesc pe Domnul, dar vă rog să-mi spuneți unde.
– La Oastea Domnului, i-au răspuns ei… Și apoi toată ceata îngerească s-a adunat în jurul Domnului Iisus cântând. Și așa s-au făcut nevăzuți.
Toată ziua următoare a stat numai în genunchi, fără să se scoale și fără să mănânce, nici să bea nimic până seara.
Seara le-a spus soției și nurorii că el s-a predat pentru totdeauna Domnului Iisus și că de acum el este în Oastea Domnului. În duminica următoare a mers la biserică, s-a împărtășit și a mărturisit tuturor în biserică tot ce se petrecuse cu el. Preotul l-a sfătuit să asculte ce i-au spus îngerii – și astfel s-a dus atât fratele Valer, cât și soția sa în satul Bărăști, la adunarea Oastei Domnului, căci pe atunci nu era adunare în satul lor, Ciula Mare.
Acolo l-a întâlnit pe fratele Petru Popa de la Batiz și pe fratele Vlad Vasile din Mediaș, cu care au hotărât prima adunare în satul Ciula. În duminica următoare, când era biserica plină, fratele Valer a mărturisit înaintea tuturor minunea pe care a făcut-o Dumnezeu cu el, apoi au pus legământul cu Domnul Iisus, în Oastea Lui, atât el cât și soția sa. După aceea au mai urmat mulți alții la adunarea din biserică.
De atunci a început fratele Valer să-L propovăduiască pe Domnul Iisus cu multă putere și să-I cheme pe toți să se întoarcă din căile pierzării, intrând în Oastea Domnului Iisus Hristos. Astfel a cutreierat el toate satele din jur: Ciula Mare, Răchitova, Lunca Cernii, Mesteacăn, Boița, Vălioara, Hățegel – și altele, unde au venit mulți oameni la Domnul și s-au întemeiat multe adunări. Căci mulți oameni îl cunoșteau și făceau legământ: tineri, bătrâni și copii… Viața cu totul schimbată acum a fratelui Valer și chemările lui la Domnul au dat un mare avânt Lucrării Domnului în acele părți. Și așa este până azi.
Din cauza râvnei lui pentru Domnul și a lucrării sale, în vremea prigoanelor împotriva Oastei, în anul 1959, a fost arestat și el cu lotul fraților din Hunedoara. Și condamnat la 14 ani de închisoare, cu confiscarea întregii averi. După condamnare au venit și i-au confiscat tot ce a avut.
Dar la închisoare, din cauza condițiilor grele de acolo, s-a îmbolnăvit grav și, fiind lăsat fără îngrijire medicală, a trecut la Domnul în brațele fraților care erau cu el: Chitu Avram, Hamat Vichente, Dragomir Pavel și alții. Asta s-a întâmplat în ziua de 7 martie 1960, în închisoarea Gherla. Și a fost înmormântat în cimitirul închisorii.
Înainte de moartea sa, frații care au fost cu el l-au auzit din nou vorbind cu acei îngeri care veniseră la el înainte cu șapte ani, când l-au chemat la Domnul. Acum îl mângâiau, vestindu-i că au venit să-l ia cu ei în Împărăția fericită a Domnului Iisus, pentru care a luptat și a suferit.
Doamne Iisuse, Te rugăm, dăruiește-i răsplata cea veșnică Sus în Raiul Tău, iar pe noi ajută-ne să urmăm pilda plină de credință și ascultare a fratelui Valer și a tuturor celor ce Te-au slujit până la jertfă ca el. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Traian Dorz, Fericiții noștri înaintași
