Grecii cei vechi aveau un fel de vrăjitor cu numele Apollon care statea la Delfis într-o ascunzătoare de unde răspundea la diferite întrebări. Odată a mers la acest Apollon un om oarecare viclean și amăgitor. În mâinile lui avea o pasăre pe care o acoperise cu haina lui.
Povestiri
Un pui de vultur – pr. Iosif Trifa
Un pui de vultur trăia împreună cu găinile. Un lucru interesant am văzut într-un sat de sub poalele munților Carpați. Un vânător prinsese un pui de vultur și îl domesticea. Domesticirea, îmblânzirea puiului de vultur ajunsese până acolo că trăia la un loc cu găinile.
Undiță fără râmă – pr. Iosif Trifa
Peștele este mai cu minte decat tine. El nu sare la undița goală. Dar tu, dragul meu, faci acest lucru. – Cum așa? – Păi, de câte ori înjuri, tu te-arunci în undița diavolului fără să-ți dea diavolul nimic în schimb.
Urechi mântuite – pr. Iosif Trifa
Un sfânt profet ajungând în Rai a văzut pe acolo printre altele și o grămadă de urechi strânse la un loc. – Ce înseamnă această grămadă de urechi? a întrebat profetul pe păzitorul Raiului. Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu dar nu l-au împlinit.
Vulpea și grădina cu poame – pr. Iosif Trifa
„Cum am intrat în lumea asta, așa vom ieși din ea.
Nimic nu vom putea duce cu noi. Lume, lume…
Cât de dulci sunt poamele tale dar ce folos ne rămâne nouă din ele.”
Mai aveți vreme – pr. Iosif Trifa
Ce strategie a abordat diavolul pentru a câștiga cât mai mulți oameni pentru iad.
„E o prostie prea mare să le spui oamenilor că nu-i Dumnezeu, că nu-i suflet, că nu-i rai și iad. Părerea mea e alta. Să le șoptim oamenilor la ureche. Este Dumnezeu, este suflet, este rai și este iad. Dar pentru aceste treburi mai aveți vreme oameni buni. Ele sunt pentru vremea când veți fi colea moși bătrâni.”
Vasul ce nu se umplea – pr. Iosif Trifa
Un bandit furios se duse la un pustnic și spunându-i că vrea să se lase de rele, îi ceru un leac de mântuire și de iertare a trecutului său. „Du-te”, zise pustnicul, „Ia un vas mare și îl umple cu apă. Când vasul se va umple, să știi că ești iertat.” Păcătosul se duse, luă un butoi și începu al umple cu apă. Dar, o minune! Vasul nu se mai umplea. Oricât turna el, vasul nu se umplea. Atunci păcătosul aplecându-se peste vas începuse a plânge cu amar strigând: „O, Dumnezeule! Numai eu păcătosul nu sunt vrednic de iertare!” Și, o minune!