Vasul ce nu se umplea – pr. Iosif Trifa

Un bandit furios se duse la un pustnic și spunându-i că vrea să se lase de rele, îi ceru un leac de mântuire și de iertare a trecutului său. „Du-te”, zise pustnicul, „Ia un vas mare și îl umple cu apă. Când vasul se va umple, să știi că ești iertat.” Păcătosul se duse, luă un butoi și începu al umple cu apă. Dar, o minune! Vasul nu se mai umplea. Oricât turna el, vasul nu se umplea. Atunci păcătosul aplecându-se peste vas începuse a plânge cu amar strigând: „O, Dumnezeule! Numai eu păcătosul nu sunt vrednic de iertare!” Și, o minune! Îndată ce căzură lacrimile în apă, vasul se umplu. Erau lacrimile căinței.

Scumpul meu frate poți face și tu multe multe pentru iertarea păcatelor. Dar să știi că vasul nu se umple, iertarea nu vine până nu picură lacrimile căinței.