
Strălucita sărbătoare de Rusalii – Traian Dorz
Ceea ce m-a zguduit mai mult, au fost ultimele cuvinte ale chemării care spunea cam așa:
„Cititorule, ți-a plăcut această carte? Poate că ți-a plăcut. Poate că prin unele locuri ai și plâns citind-o. Dar dacă tu nu cazi acum la picioarele Crucii Mântuitorului să plângi cu lacrimi amare pentru păcatele tale și nu-ți predai viața ta Domnului Iisus, – cu legământ sfânt ca să nu mai păcătuiești, – plăcerea ta trecătoare nu-ți va folosi la nimic. Tu vei rămâne tot în păcatele tale, până ce pe neașteptate va veni și pentru tine potopul pierzării, cum a venit peste cei din vremea lui Noe, care n-au ascultat de chemarea lui Dumnezeu și de chemarea lui Noe de atunci. Deci lasă totul și vino chiar acum și te predă Domnului, începe o viață nouă cu o naștere din nou, intrând chiar astăzi în Oastea Domnului. Apoi trăiește pentru totdeauna o viață cu Domnul mergând și chemând și pe alții la o astfel de viață.”