În anul 1952, fiind pârâţi în multe părţi de către astfel de preoţi, au mai fost arestaţi şi chinuiţi mulţi dintre fraţi. Iată, de exemplu, alte câteva cazuri, din Bucovina. (…)
Fratele Moroz de la Volovăţ a fost luat de către miliţia din Calafindeşti fiindcă a fost găsit cercetând pe fraţi. Acolo a fost anchetat cu asprime şi supus la pedepse pentru această vină. În urmă i s-a dat drumul.
Milostenia nu se judecă după măsura puterii, ci după măsura voinței celei bune. – Pr. Iosif Trifa
SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!
Acesta este cel dintâi cuvânt pe care l-am grăit.
Sibiu, la 2 decembrie 1929 Tipografia «Oastea Domnului»
„Luni, 2 decembrie 1929, Tipografia «Oastea Domnului» a intrat în lucrare.
Un popor cu care Dumnezeu a făcut minuni pentru a-l scăpa de năvălitorii săi, de asupritorii și tiranii săi, acela nu trebuie să-I fie niciodată necredincios lui Dumnezeu, Izbăvitorul său. – Traian Dorz
Părintele Iosif îmi părea o fiinţă mai mult cerească decât pământească. Iar la nădejdea că vreodată aş putea să ajung să-l văd nu îndrăzneam nici măcar să gândesc. Eu eram atât de nimic, iar omul acesta era atât de sus, încât mi se făcea şi frică. Începeam să tremur şi numai gândindu-mă.
Dar, într-o zi din toamna anului 1931, totuşi am plecat.
Simțeam tot mai mult că toată puterea mi se scurge din toate mădularele și din fiecare părticică a trupului, ca apa dintr-un vas crăpat. Toți dinții mi se clătinau din gură. Mi-am și scos doi din față cu mâna într-o dimineață. Noaptea nu mai puteam dormi din pricina prostatei care mă scula de câte zece ori în șapte ceasuri, cu dureri ascuțite care îmi săgetau tot trupul. Dormeam doar seara un ceas, apoi toată cealaltă vreme mă învârteam. Era un frig îngrozitor în patul de jos, sub fereastra deschisă și ziua, și noaptea, cu conducta de fier rece ca gheața la spate. Dormeam cu spinarea, cu rinichii lipiți de ea. Pătura era o reformă ruptă, de douăzeci de ani… Celălalt, care dormea cu mine pe acest pat lat de 80 cm nu voise să doarmă la perete și tot timpul mă împingea, dezvelindu-mă, spre peretele înghețat, cu spatele gol. E ușor de închipuit și în privința aceasta cum era. Din cauza răcelii care se infiltrase în tot trupul, starea mea se înrăutățea vertiginos…
Pe noi, românii, nu numai Evanghelia ne îndeamnă spre El, ci întreg trecutul și istoria noastră ne cheamă să ni-L arate, ne strigă să nu-L uităm. – Pr. Iosif Trifa
Vineri, 26 nov. 1937
…Stau şi scriu la masă, ca de obicei. Părintele, lungit pe dormeză, răsuflă greu şi se zvârcoleşte de dureri… Mă doare adânc şi pe mine, dar nu-l pot ajuta cu nimic. Crucea lui grea trebuie să şi-o poarte numai el singur.
Biblia este o carte cu mare putere de mântuire sufletească și tocmai de aceea și diavolul în fel și chip încearcă să-i țină pe oameni departe de ea. – Pr. Iosif Trifa
În noaptea de 23 noiembrie, între unele din cele mai grele încercări, Domnul m-a înștiințat într-o scurtă vedenie că înainte de 11 ianuarie voi fi acasă. M-am mângâiat și întărit nespus de mult cu această tainică și duioasă înștiințare, după cum făcusem și în Săptămâna Patimilor din 1960 în beciul Securității din Cluj, când mai fusesem într-o astfel de stare… Dar eram încredințat și acum, ca și atunci, că această casă va fi Casa mea cea de Sus. Și mă pregăteam în liniște, cu lacrimi și cu dor să merg la Acasa aceasta.