«Lumina Satelor» din 25 dec. 1929 apăru cu înştiinţarea următoare pe prima pagină:
„Reorganizarea foii «Lumina Satelor»
Secerişul de la «Lumina Satelor» s-a mărit din an în an. Am rugat deci pe «Domnul Secerişului» să ne trimită lucrători noi. Şi, iată, El ne-a ascultat. Cu ajutorul colaboratorilor, «Lumina Satelor» face acum un pas înainte în realizarea programului său.
A muri față de păcat este o culme a mântuirii ce se poate ajunge numai după o viață întreagă de luptă și biruință. – Pr. Iosif Trifa
Duminică, înainte de Crăciun, cei din jurul Beiuşului am ţinut o adunare de pregătire în comuna Sudrigiu, unde am pus la punct, cu toţi fraţii şi surorile, felul cum noi vom face serbarea de Crăciun la penitenciar şi la spital:
Vom strânge tot felul de alimente la Beiuş. Acolo se vor pregăti câteva cazane cu două feluri de hrană caldă, iar cei de pe la sate vor aduce tot felul de alimente, astfel ca să fie într-o cantitate cât mai mare pentru fiecare necăjit din spital şi din penitenciar.
Preaiubit și scump frate Traian,
1 Timotei 4, 9-10
Slavă veșnică Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
El s-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău după voia Dumnezeului nostru și Tatăl. A Lui să fie slava în vecii vecilor, amin. (Galateni 1, 4-5)
Iubite frate Traian, aș fi vrut să vin la frăția ta, dar pentru că posibilitățile mele de a mă deplasa sunt așa de reduse, vă scriu această scrisoare. Vă scriu să vă bucurați. Bucuria aceasta vine din cuvântul hotărât spus atunci la Corocăiești.
În ziua de 15 decembrie 1937 avurăm acasă, cu toţii, o stare de vorbă în legătură cu arzătoarea nevoie de foaie, în care părintele zise:
– Sunt aici, în Sibiu, doi oameni cu care am putea conveni: Munteanu, care are ziarul «Acţiunea» şi Stoichiţă, care are gazeta «Glasul Dreptăţii».
Smerenia este temelia vieții creștinești, iar temelia smereniei este cunoașterea păcatului și căința pentru păcat. – Pr. Iosif Trifa
În ziua de joi, 12 decembrie, am aflat de la Secretariatul Mitropoliei că înaltul ierarh era acasă. Am scris pe loc o cerere de audiență, după care am fost condus de părintele secretar până sus în cancelaria mitropolitană. Prima întâmpinare mi-a făcut-o privirea severă a mitropolitului care mă aștepta singur la o masă uriașă plină cu mape și cărți, cu odăjdii împăturite și așezate pe colțuri.
După formula consacrată și ceremonioasă a primirii, i-am prezentat lucrarea cu Maica Domnului, spunându-i că vin de la părintele Stăniloae de la București, trimis de către dânsul cu această lucrare pentru consultare și îndrumări. I-am arătat în original scrisul caracteristic al părintelui Stăniloae din „Cuvânt de Bucurie”, pe care l-a citit dintr-o privire.
În pământul inimii noastre crește grâu sau spini, așa după cum trăim o viață pentru cele sufletești sau pentru cele lumești. – Pr. Iosif Trifa
La începutul lunii decembrie 1985, „Taină și Minune”, albumul închinat Maicii Domnului, era încheiat în prima lui formă.
Duhul Domnului mi-a inspirat gândul să merg să prezint această lucrare omului ales al lui Dumnezeu, profesorul și scriitorul cel mai erudit în ce privește învățătura și doctrina ortodoxă, părintele Dumitru Stăniloae de la București. Acestei somități în ce privește problemele ortodoxiei, voi merge în primul rând să-i prezint această lucrare și să-i cer prima părere asupra ei.
Nu avuția și strângerea ei sunt o piedică pentru Împărăția lui Dumnezeu, ci piedicile sunt beteșugurile sufletești ce le scornește avuția în sufletul nostru. – Pr. Iosif Trifa