La începutul lunii decembrie 1985, „Taină și Minune”, albumul închinat Maicii Domnului, era încheiat în prima lui formă.
Duhul Domnului mi-a inspirat gândul să merg să prezint această lucrare omului ales al lui Dumnezeu, profesorul și scriitorul cel mai erudit în ce privește învățătura și doctrina ortodoxă, părintele Dumitru Stăniloae de la București. Acestei somități în ce privește problemele ortodoxiei, voi merge în primul rând să-i prezint această lucrare și să-i cer prima părere asupra ei.
Cu harul pe care știu că îl are de la Duhul Sfânt acest om al lui Dumnezeu și al Bisericii și cu vastele sale cunoștințe pe care și le-a acumulat în îndelunga sa viață și prin uriașa sa muncă, sunt încredințat că va aprecia drept valoarea acestei lucrări. Și îmi va da competente îndrumări pentru îndreptarea eventualelor lipsuri ale ei.
Dacă lucrarea va trece cu bine la examenul său, atunci voi îndrăzni să-i cer câteva cuvinte de apreciere și de recomandare pentru lucrarea aceasta, pentru a ni se înlesni deschiderea unui drum spre inimile mai-marilor Bisericii, în fața cărora autoritatea acestui nume este de mult și pe deplin – nu se poate să nu fie – în cea mai mare cinste.
Deschizându-i-se Maicii Domnului acest drum, ea va deschide, cred, și Oastei Domnului drumul după ea.
Urmând acest îndemn sfânt, în dimineața zilei de 9 decembrie soseam la București însoțit de un frate bun, prieten al familiei Stăniloae căruia i-am făcut vizita de prezentare a volumului închinat Maicii Domnului. Revederea de azi, după cele de mai demult, a fost mișcătoare și duioasă din ambele părți. Atât marele om, cât și buna și nobila sa soție au arătat cea mai mare prețuire pentru tema, conținutul și înfățișarea acestei lucrări pentru care nu mai găseau cuvinte de mulțumire către Dumnezeu Care a inspirat-o. Au fost aproape tot timpul cu lacrimi în ochi la citirea textelor și la privirea imaginilor… O, ce mult iubesc aceste inimi curate și nobile pe Sfânta Maică a Domnului nostru Iisus Hristos! Dumnezeu să le răsplătească în vecii vecilor pentru aceasta.
Bineînțeles că amândoi au îmbrățișat cu toată dragostea ideea tipăririi albumului într-un tiraj cât mai mare și în niște condiții cât mai frumoase. Părintele profesor, care, după Sf. Ioan Gură de Aur, cred că a scris cele mai inspirate cuvinte și cele mai cutremurătoare pagini de învățătură și doctrină bisericească și creștină, a scris cu ochii înlăcrimați și cu o mână tremurândă acel „Cuvânt de Bucurie” ca o prefață la această lucrare, cuvânt pentru care Maica Domnului îi va da o binecuvântare veșnică… I-am cerut și o fotografie care să însoțească acest cuvânt, în primele pagini ale cărții. Și omul lui Dumnezeu s-a atașat cu toată inima de această fericită lucrare. Răsplătirea lui Dumnezeu și recunoștința noastră, a tuturor fiilor Bisericii Sale, îi vor fi veșnice.
Înainte de plecare, marele om al lui Dumnezeu și al Bisericii Sale mi-a întărit gândul de a mă duce cu lucrarea aceasta pentru consultare și îndrumări la toți mai-marii Bisericii, îndeosebi la cei din Sibiu, Timișoara, Craiova, Iași și chiar la patriarhul țării. E o lucrare unică în felul acesta – zicea dânsul – nicăieri n-am cunoștință să mai fi apărut o astfel de lucrare pentru cinstirea Maicii Domnului. Nu poate să nu-i fie recunoscută valoarea și importanța, mai ales în vremile de acum când credința are atâta nevoie de o puternică înviorare peste tot. Când cinstirea Maicii Domnului în fața multor creștini a scăzut astăzi dureros de mult. Și când nevoia întregii creștinătăți de mijlocirea rugăciunilor ei ajutătoare pare să fie mai mare ca oricând.
I-am mulțumit adânc recunoscător și pentru părinteștile observații la îmbunătățirea conținutului și a iconografiei cărții. Apoi am plecat cu o mare încurajare și cu o deplină încredere spre Sibiu.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. IV, pag. 354
