SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!
Acesta este cel dintâi cuvânt pe care l-am grăit.
Sibiu, la 2 decembrie 1929 Tipografia «Oastea Domnului»
„Luni, 2 decembrie 1929, Tipografia «Oastea Domnului» a intrat în lucrare.
În lumea tipografică este o datină că de câte ori intră în lucrare o tipografie nouă, să se păstreze ca o amintire istorică primele cuvinte pe care le-a tipărit, adică le-a grăit ea. Căci şi tipografia este ca un om ce grăieşte mereu cu cititorii ei.
Cel dintâi cuvânt pe care l-a grăit tipografia noastră a fost cel de mai sus: „Slăvit să fie Domnul!”…
Cu adevărat, slăvit să fie Domnul pentru toate câte ne-a făcut El nouă!
Cel dintâi cuvânt pe care l-a grăit tipografia noastră am ţinut să fie şi o învăţătură: să-L slăvim neîncetat pe Domnul, indiferent de necazurile şi izbeliştile vieţii. Noi trebuie să-L slăvim neîncetat pe Domnul nostru. Viaţa noastră trebuie să fie un neîncetat cântec de slavă lui Dumnezeu.
Despre un credincios… se spune că, suferind greu de o boală la limbă, a ajuns în faţa operaţiei. Urma să i se taie limba şi să-şi piardă graiul pentru totdeauna.
– Spune ce mai doreşti, i-au zis medicii înainte de a se apuca de operaţie. Ce cuvinte vrei să mai spui cu graiul tău pentru ultima dată?
– Slăvit să fie Domnul! a strigat bolnavul. Acestea vreau să fie ultimele cuvinte: slăvit să fie Domnul!
Aceste cuvinte doresc şi eu să le las urmaşilor mei, să fie şi cele din urmă pe care le va grăi tipografia Oastei Domnului, când îşi va încheia lucrarea.
Aceste cuvinte doresc să fie cele din urmă şi ale mele când moartea va veni să-mi ia graiul şi să mă treacă în lumea Scumpului meu Mântuitor.
Slăvit să fie Domnul!…”
Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 51, 15 dec. 1929
