Frate credincios, soră credincioasă, vrei să vezi și vrei tu să știi sigur dacă undeva este sau nu Duhul Sfânt? Dacă prin cineva lucrează sau nu Duhul Sfânt, dacă cineva Îl are sau nu-L are pe Duhul lui Dumnezeu? Atunci este foarte simplu! Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus: Duhul va dovedi prin aceste trei semne și lucrări că este, unde este. Unde nu sunt acestea, zadarnic sunt alte semne. Ele nu sunt ale Duhului Sfânt, ci ale duhurilor înșelătoare, pentru că și lor li s-a dat putere să facă semne (II Tesaloniceni 2, 9-12). Nu vă lăsați înșelați numai de semne, fără sfințenia vieții.
Să știți că unde se vorbește și se lucrează luminos, puternic și zguduitor împotriva păcatului, pentru neprihănire și spre judecată să știți că este Duhul Sfânt. Dar numai acolo este Duhul Sfânt. Însă unde nu se vorbește și nu se lucrează așa, să știți că nu este El. Semnele celelalte le pot avea și alte duhuri (Apocalipsa 16, 14).
Dragă suflete care încă n-ai primit pe Duhul Sfânt, – cere-L cu stăruință Domnului Iisus, care S-a dat tocmai ca să ni-L trimită de la Tatăl! El ne-a îndemnat prin Cuvântul Său și ne-a asigurat că, dacă Îl vom cere cu credință în Numele Său, Tatăl ni-L va da (Ioan 16, 13; Luca 11, 33). Iar dacă îl vei primi, atunci să știi că nu o vorbire în altă limbă va fi dovada că L-ai primit, ci dovada primirii Lui va fi că El va arde în tine orice păcat, te va însufleți pentru orice neprihănire și te va pregăti neîncetat pentru Judecata Cerească.
Numai dacă ai aceste trei semne – care sunt, împreună și nedespărțite, dovada venirii Duhului – atunci ai pe Duhul Sfânt. Atunci tot ce faci și tot ce spui va ținti mereu spre aceasta, fiindcă vei fi călăuzit de Duhul Sfânt. Dar dacă nu le ai, să nu te amăgești cu alte semne și dovezi care pot fi ale unui duh străin (Matei 24, 24).
Lipsa roadelor sale dovedește lipsa Duhului Sfânt. Din oricine lipsesc roadele Duhului Sfânt arătate la Galateni 5, 22, din acela lipsește Duhul Sfânt. Numai aceste roade sunt dovada Prezenței Lui, atât într-un suflet, cât și într-o Biserică. Celelalte pot fi și de la duhurile străine, și nu de la Duhul Sfânt.
Necredința este primul îndemn venit de la diavolul, încă de la începutul căderii primilor oameni. Cea dintâi ispită a fost împotriva credinței omului în Cuvântul lui Dumnezeu și neîncrederea în Voia Lui. Cel dintâi păcat al omului a fost necredința că Dumnezeu este ceea ce este. Și neîncrederea că Voința și Cuvântul Său sunt ceea ce sunt. Iar când credința în Dumnezeu s-a clătinat și s-a pierdut din inimile oamenilor, ușor au venit apoi toate celelalte păcate. Câtă vreme omul n-are credință în Hristos și credința lui Hristos – sufletul omului trăiește în întunericul păcatului și zace în robia tuturor patimilor pierzătoare, sub sentința Judecății Veșnice (Ioan 3, 36).
Când, prin Harul lui Dumnezeu, prin lumina Cuvântului Ceresc și prin puterea Duhului Sfânt, omul primește credința lui Hristos, lucrarea acestei credințe în inima sa este că ea îl scoate pe om din întunericul păcatului la lumina neprihănirii. Îl eliberează din robia patimilor și a poftelor satanice și îl aduce la slobozenia lui Dumnezeu. Și îl izbăvește de osânda Judecății lui Dumnezeu dată împotriva oricărui făptaș și trăitor al păcatului, înălțându-l deasupra oricărei osândiri, în pacea iertării și spălării adusă de Sângele Crucii lui Hristos.
De ce necredința este unicul păcat? Pentru că ea este orbia voită! Este împotrivirea conștientă si este vrăjmășia inteligentă și pe față contra lui Hristos.
Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu îl numește pe necredincios cu numele de Anticrist, adică împotrivitorul lui Hristos, tăgăduitorul lui Hristos, contrariul lui Hristos (I Ioan 2, 18). Și arată apoi că această necredință este rădăcina tuturor păcatelor și a tuturor căderilor lumii. Căderilor pe care omul nenorocit și nepriceput le săvârșește din neștiință, Mila lui Dumnezeu le spune greșeli și le promite înțelegerea și iertarea Sa. Căderile pe care omul conștient și priceput le săvârșește știind, Dreptatea lui Dumnezeu le numește păcate. Și le promite Judecata și osândirea Sa.
Necredința este cel dintâi și cel mai vrednic de osândă dintre toate aceste păcate.
Dumnezeul nostru, Te rugăm, izbăvește-ne pe toți de ea.
Amin.
Traian Dorz, Măturisirea Strălucită