Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul pentru că El pătrunde ca o sabie cu două tăişuri, despărţind până la profunzime ceea ce este lumină, de ceea ce este întuneric, şi ceea ce este viu, de ceea ce este mort (Evrei 4, 12-13).
Înţelepciunea lui Dumnezeu este Adevărul, pentru că Ea nu poate fi nici înşelată (Ioan 2, 23-25), nici înşelătoare (Romani 3, 3; Isaia 54, 10). Oricine vine la El nu va fi izgonit afară (Ioan 5, 24). Dar oricine nu crede în El, nu va vedea viaţa ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el (Ioan 3, 36).
Se poate asemăna Cuvântul lui Dumnezeu cu multe, dar nimic nu se aseamănă cu El. Adevărul poate fi asemănat cu toate acelea în care este o parte din el, dar nimic din toate acestea nu pot fi asemănate cu El, pentru că nici una nu-L reprezintă în întregime. El este fiecare, şi totuşi este mai mult decât toate.
Adevărul poate fi ca o stâncă de neclintit, dar nici o stâncă nu poate fi ca Adevărul, pentru că nu poate fi veşnică. Adevărul poate fi ca soarele strălucitor, dar soarele nu poate fi ca Adevărul, pentru că el are schimbări, pe când Adevărul este neschimbat. Adevărul poate fi ca o apă adâncă, dar o apă adâncă nu poate fi ca Adevărul, pentru că în ea mai pot fi urâciuni şi tulburări. Dar în El nu pot fi. Ci asemănarea Adevărului cu focul mi se pare cea mai potrivită. În foc nu pot dăinui nici un fel de gunoaie. În foc nu poate sta decât aurul. Tot ce este în foc, se curăţă şi se încheagă. Tot ce are în sine focul devine una cu el, sfinţindu-se. Aşa este şi cu cine este în Adevăr. Sau cu acela în care este Adevărul.
Când cei trei tineri au fost aruncaţi în cuptorul de foc, flăcările nu le-au ars nimic altceva decât legăturile. Când au fost aruncaţi în foc ei erau legaţi, dar în foc ei au devenit slobozi şi umblau liberi prin cuptorul înroşit (Daniel 21, 25). Până nu te cufunzi în Adevăr, în Hristos, o mulţime de legături te mai reţin şi nu-ţi lasă slobozenia totală. Dar când ajungi să cunoşti Adevărul, să devii una cu El, adică să devii una cu Hristos prin felul de gândire, de simţire şi de trăire ca fierul cu focul, atunci ai ajuns cu adevărat slobod, aprins şi strălucit ca El.
În foc, tot ce poate roade molia sau rugina, tot ce poate lua focul sau moartea, nu te mai leagă şi nu te mai robeşte. Cum închisoarea îţi rupe orice legături cu lumea de afară, tot aşa şi Adevărul îţi rupe orice legături cu păcatul.
Sfinţenia vieţii este singura dovadă a cunoaşterii Adevărului. Libertatea de a face binele, este singura dovadă a umblării în Adevăr. Ucenicii sunt prelungirea lui Hristos în lume, după cum degetele sunt prelungirea mâinii. Şi precum capul trimite mâna sa, aşa mâna sa îşi trimite degetele ei.
Cele trei părţi, capul, mâna şi degetele, devin astfel una, în lucrarea pe care o fac. Lucrarea făcută cu Dumnezeu ne face împreună-lucrători cu El. “Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume”. Iată adevărul acesta!
Alegerea lui Hristos este în întregime darul Lui, căci nu depinde nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care Îşi are planurile Sale (Romani 9, 16; Ioan 15, 16) El, pentru împlinirea acestor planuri, Îşi alege singur unealta cu care va lucra şi timpul în care va face lucrarea şi felul în care se va desfăşura această lucrare. Toate acestea sunt taine, pe care nu le poate nici prevedea, nici înţelege, nici împiedica nimeni.
Traian Dorz, Mărturisirea Strălucită
