Ce momente înălţătoare trăieşti totdeauna în lăcaşurile sfinte în preajma lui Dumnezeu!… Ce fericită înălţare trăieşte fiinţa noastră când trăieşte în prezenţa binecuvântată a lui Hristos, în orice loc şi în orice vreme. Fericite sunt aceste suflete şi acele vremuri care pot dobândi şi păstra înălţarea şi apropierea de Dumnezeu. Dar vai de acele suflete care se depărtează de El! Vai de acele suflete şi vremuri care năzuiesc nu înspre idealul dumnezeiesc, ci se coboară spre ceea ce este josnic şi se lasă cu plăcere atraşi de cele inferioare. Acelea sunt sufletele pierdute – şi vremile pierzătoare.

Traian Dorz, Porțile veșniciei

Uită-te bine la cel fără prihană și privește pe cel fără vicleșug; căci omul de pace are parte de moștenitori. (Psalmul 37, 37)

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de făgăduințe pentru cei credincioși și neprihăniți care trăiesc într-o smerită ascultare de voia Lui, așa încât înfățișează viața lor ca pe una plină de binecuvântări. Iar una dintre aceste binecuvântări este totdeauna aceea a urmașilor, a fiilor sau a moștenitorilor. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică (Matei 19, 29).

Preot Costel Căuș, Oastea Domnului, anul 2009, nr. 3, pag. 7

Siguranța fericită că te găsești în grija și ocrotirea permanent prezentă a Păstorului Celui Mare, Iisus Hristos, te face să nu-ți mai pese de nimeni și de nimic din tot ceea ce este mai presus de puterile tale. Chiar dacă aceasta privește direct viața ta. Sau moartea ta.

Hrana ta este asigurată câtă vreme Hristos este Pâinea ta și câtă vreme trăiești în pășunea Lui cea veșnic proaspătă.

Traian Dorz, Porțile veșniciei

Dumnezeu Însuși a binecuvântat gândul unei Case a Lui. Pentru că locul în care trebuie să se înfățișeze oamenii înaintea Sa și felul în care trebuie să facă acest lucru se cere să fie unic și sfânt, iar Cuvântul Său se poate adresa oamenilor, în chip vrednic, numai în acest loc; de aceea să cinstim și să căutăm întotdeauna cu vrednicie Casa Domnului.

Desigur că tot pământul este al lui Dumnezeu, fiindcă El l-a întemeiat (Psalmul 24, 1-2) și fiindcă Prezența Ziditorului tuturor celor văzute și nevăzute umple totul și pretutindeni și nici o casă nu-L poate încăpea (II Cronici 6, 18). Totuși El Și-a ales o Casă care să fie numai a Lui. Și numai aceea este numai a Lui.

Traian Dorz, Porțile veșniciei