Credința războită se înmulțește – Sf. Ioan Gură de Aur

Dumnezeu îngăduie în multe împrejurări ca această credinţă adevărată şi apostolică în El să fie războită, în timp ce lasă nepedepsite ereziile şi idolatria. De ce oare? Ca să afli despre neputinţa celor care nu sunt stânjeniţi şi se pierd de la sine, şi ca să cunoşti puterea credinţei care, deşi este războită, se înmulţeşte prin mijlocirea celor care o prigonesc.

Şi că această cugetare nu este a mea, ci este prezicere dumnezeiască dată din cer, să-l ascultăm pe Pavel, care vorbeşte despre aceste lucruri, pentru că şi el a pătimit cândva ceva omenesc fiindcă deşi era Pavel, era însă părtaş propriei noastre firi. Deci ce a pătimit? A fost prigonit, războit, biciuit, i s-au întins curse în mii de feluri de către cei care erau în afara Bisericii, de către cei care erau înlăuntrul ei, de către cei care se socoteau de neam cu el, de către cei străini.

Şi de ce trebuie să amintesc despre strâmtorările pe care le-a suferit? Astfel ostenindu-se, şi nesuferind cursele vrăjmaşilor, care întotdeauna puneau piedici învăţăturii lui şi aduceau împotriviri predicii, aleargă la Stăpânul, pe Care Îl roagă şi zice: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru acesta, de trei ori am rugat pe Domnul să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune». Deci, foarte bucuros mă voi lăuda, mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos” (2 Corinteni 12, 7-9).

Şi ştiu că unii socotesc că este vorba de neputinţă trupească, însă nu este aceasta, ci „înger al satanei” numeşte pe oamenii care sunt potrivnicii lui, pentru că numele: „satan” este cuvânt ebraic şi înseamnă „potrivnic” . Deci vasele diavolului îi numeşte, şi pe oamenii care-l slujesc pe cel potrivnic, îi numeşte îngerii lui.

Aşadar, de ce a zis că „un ghimpe există în trupul meu”? Fiindcă trupul era biciuit, în timp ce sufletul se uşura, lăudându-se cu nădejdea celor viitoare. Pentru că nici n-a atins sufletul, nici n-a pierdut gândurile lăuntrice, ci războiul şi cursele diavolului s-au limitat la trup, neputând să pătrundă în suflet. Deoarece trupul era sfâşiat, biciuit, legat (pentru că era cu neputinţă să lege sufletul), de aceea zice: „Mi s-a dat un ghimpe în trup, un înger al satanei să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc”, înţelegând ispitele, strâmtorările, prigoanele.

După aceea ce zice? „Pentru aceasta, de trei ori am rugat pe Domnul”, adică în multe rânduri m-am rugat ca să mă uşureze puţin de ispite! Voi, însă, să vă amintiţi de pricina despre care v-am vorbit, anume că de aceea îngăduie Dumnezeu să fie biciuiţi robii Săi, să fie prigoniţi, să sufere nenumărate rele, ca să-şi arate puterea Lui. Fiindcă, iată, aici, deşi L-a rugat să îndepărteze de la el atâtea lucruri înfricoşătoare, şi pe potrivnici, n-a ascultat rugăciunea lui. Şi se referă la pricina pentru care n-a ascultat cererea lui. Deci care este pricina? Pentru că nimic nu ne împiedică s-o amintim din nou: „Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune!. Aşadar, vezi că din această pricină Dumnezeu îngăduie îngerilor satanei să-i chinuiască pe robii Săi şi să-i necăjească cu greutăţi nenumărate, ca să se facă vădită puterea Lui?

Într-adevăr, fie că discuţi cu idolatrii, fie cu evreii netrebnici, aceasta ne este de ajuns ca să ne arate puterea dumnezeiască, adică faptul că deşi credinţa ne-a fost războită foarte mult cu nenumărate lupte, a reuşit să se impună. Şi în timp ce întreaga lume era potrivnică şi toţi îi respingeau cu multă înverşunare pe cei doisprezece oameni, mă refer la Apostoli, au putut în puţină vreme, deşi erau biciuiţi şi alungaţi, şi sufereau nenumărate chinuri, să-i întărească pe cei care le pricinuiau acestea într-o măsură nemaiîntalnită.

Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur, vol. 1, edit. Egumenița, 2012